Pământul a adormit. Eu m-am trezit dubios la cinci minute după ce m-am culcat într-un fundal atât de orbitor, încât ochii mei au țipat în surdină de mi-au țiuit urechile până când am simțit că îmi venea să zbor de durere. Cam așa a fost impactul. Nu știu ce s-a întâmplat, dar după un minut am început să plutesc și să uit că gravitația există ca și forță fizică. Pluteam și mai mult, atât de mult încât puteam să îmi controlez mișcările asemenea unei sfere pierdute de astronaut pe Lună.
Am ieșit din adăpost și am observat că totul afară era cu susul în jos. Adică suprafața terestră venea de sus și cerească se ducea în jos. Dar nu mă afundăm în niciuna cu o forță mai mare decât cealaltă, pur și simplu eram ca o biluță într-un borcan de apă. După aceea, am vrut să văd până unde mă pot duce limitele. Am ajuns până pe planeta Marte și am observat că pare totul destul de asemănător cu Pământul, numai că suprafața e diferită.
Destul de greu. Am venit singur și am observat că pe Marte există mai multe sosii ale mele. Începusem să mă simt rău. Majoritatea versiunilor mele aveau același fizic, dar reacții complet ciudate, asemănătoare celorlalți cunoscuți din experiența mea anterioară ca pământean. Am văzut narcisiști, altruiști, optimiști, pesimiști, șoviniști, panchiști, conservatori, rasiști, progresiști, fricoși, curajoși. Multe adjective, puține certitudini.
La un timp după ce m-am dumirit, am încercat să mă dau cu capul de un stâlp să văd dacă nu cumva sunt într-o comă de somn și sunt prea prea adâncit într-un vis prea absurd să-l pot duce. Cel mai amuzant e că stâlpul s-a îndoit, scalpul a devenit mai rezistent și un ofițer îmbrăcat într-un costum roșiatic (pentru că Marte nu acceptă contraste sau inovații), m-a avertizat că e posibil să mă teleporteze în fundul Galaxiei.
Nu am reușit să deschid primele cuvinte interogative, că imediat m-a trimis aproape de Pluto și am observat că eram prea departe ca să mai pot înțelege ceva. Așa că m-am resemnat și mi-am dat seama că oricât aș încerca să înțeleg absurdul imaginar al unui univers necunoscut sau alternativ, rezultatul este similar cu lumea cunoscută a vieții cotidiene într-o lume care populează o planetă albastră care-și pierde culoarea pe zi ce trece.
………………………………………………………………………………
La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Cum arată realitatea alternativă în care ai vrea să trăiești?
Concursul se încheie duminică, 10 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 11 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai sus este unul din textele finaliste.
