Luni, 16 aprilie, am lansat cea de-a cincea temă a concursului Vocea Ascultătorului: De ce s-a stricat Vama Veche? Cu emoții, bineînțeles, înarmați până-n dinți și cu veste antiglonț care să ne ferească de o posibilă ripostă pentru că întrebarea, prin formularea ei, prezintă o presupunere. dacă nu chiar o admitere – că Vama Veche într-adevăr s-a stricat.
Dar ne asumăm, liber și frumos, și primim cu drag și curiozitate textele voastre pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro până duminică, 22 aprilie. Câștigătorul premiului de 100 Euro va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 23 aprilie.
Sebi Răducu, declarat câștigător acum două ediții, revine pentru a ne transmite încă niște gânduri frumos așternute pe foaia de Word. Nu se califică în finală, dar sperăm că se mulțumește cu mulțumirea noastră 🙂
***
A fost odată ca niciodată un paradis. Un tărâm al făgăduinței, al plăcerilor visate și al frustrărilor amânate. Un tărâm care este pus la conjunctura ideală între fantastic și absurd. Între granițe. Vag și poetic. Un loc unde ești suficient de aproape să fugi de propriile umbre, dar și suficient de departe de ceea ce speri că va dura mai mult decât o frântură de timp. De aceea, Vama e tot Veche și granița este din ce în ce mai elastică cu cât timpul ne amintește că avem riduri, reumatism și memorii aglomerate.
Oamenii sunt la fel, numai că forma lor diferă în funcție de când poetul sau pictorul le pictează conturul. Cu ce este diferită o pictură rupestră de o fotografie pe Instagram? Ambele furnizează același impuls de atenție și de recepție care cuprinde satul social al mai multor oameni. Poate dacă în corp celulele au nevoie să comunice una cu alta ca întregul să nu se dezintegreze, poate de aceea omul are dorința înnăscut impulsivă de a evada în flagrant.
Vama e tot Veche. Cherhanale. Bișnițari dornici de naivi boemi. Samsari iscusiți care miros aroma tinerilor iluzioniști și a bătrânilor nostalgici. Timpul este un prieten cinic, dar la final – prieten. Dă sfaturi pe care majoritatea le ignoră, le repugnă sau le ascund undeva în abisul gândului. Dar are dreptate. De aceea, acum zeci de ani era un tărâm interzis venerat pentru misterul ei, iar acum este detestat pentru că misterul ei este devorat constant. Ciclul vieții. Timpul spune – Amice, totul e degeaba. Fii liniștit și bucură-te de drum.
Frumoasa si reusita tentativa artistica de a da unui uni fenomen banal o tenta nobila.