Ultimul show la care am participat a fost organizat de Smart Drinks, ca de obicei, la Linea, Closer to the moon. E un altfel de expoziție de vinuri, orientată către horeca (de aceea și atmosfera mult mai relaxată, chiar mai rarefiată), cu o structură complet diferită de târgurile obișnuite: la standuri puteai degusta spumante și șampanii foarte bune dar totul se completa superb într-unul dintre multiplele masterclass-uri unde se spun povesti faine și se degusta etichetele de top ale diverselor crame (un fel de WSET în miniatură 🙂 )
Am apreciat maxim selecția de ginuri (din Japonia si Venezuela), precum și whisky-urile japoneze.
În premieră în România, Vasilis, importatorul vinurilor grecești a organizat un garage sale, în care etichete mai vechi sau stocuri rămase nevândute din etichete care nu se mai importă în mod curent au fost scoase la vânzare la prețuri foarte bune, astfel că m-am bucurat să cumpăr vinuri albe din Santorini, maturate ani buni la sticlă, un soi exotic, Mavrotragano, niciodată la vânzare în România, de la o cramă renumită din Santorini, Hatzidakis (nedisponibilă încă pe piața noastră, dar atât de vizitată de românii pasionați de vin), câteva exemplare de Xinomavro învechite la sticlă, pentru care am avut privilegiul de a alege vinurile din anii cei mai buni, ajutat de Horia Hasnas, căpitanul echipei României de degustări în orb, expert pe zona vinurilor grecești. Și nu în ultimul rând, mi-am făcut o bucurie cu un vin de pe lângă muntele Athos pe care îl încercasem în urmă cu vreo doi ani la o degustare și care dispăruse din oferta curentă pentru că era atât de exotic, încât nimeni nu-l cumpăra; l-am apreciat maxim și abia aștept să îl asortez cu niște sardine pe plită.
Continuăm să asociem mâncare și vin și acasă și în deplasare, atât cât ne permite timpul și buzunarul (dacă nu, covrigi cu artesana, niciodată shaorma sau donald cu suc).
Trei dimineți recente cu mult soare și covor galben de frunze în curte le-am făcut și mai frumoase cu aceste variante de mic dejun (s-au folosit vinete coapte cu rodii, humus de naut colorat cu sfeclă roșie, pastă de ricotta cu avocado, brânză made in Austria de la prăvălie și întotdeauna pâine de la Grain Trip).
Cina (într-una din alea doua seri când nu sunt la bar) poate fi așa, cu câteva spread-uri de leguminoase, niște salata și un foie gras pe un pat de pere caramelizate; mariaj cu un vin de desert de la Daniel’s Wine, o cramă interesantă din Vrancea. Deși e la modă curentul anticlasicism, vă asigur ca în cazul ăsta nu trebuie să experimentați cu vin roșu sau bere craft, un Tokaj botritizat (5 puttonyos) sau un vin bun de desert romanesc rămân asocierea cea mai bună.
Prin Corbeni 32 se întâmplă emoții reale, palpabile, pe care nu are rost sa le descriu în amănunte, că nu sunt Sadoveanu, ci va invit să le trăiți pe propria piele. Wine barul e o invenție fără de care lumea ar fi (mult) mai săracă. Aseara am avut live cooking cu chef Florin Trișcă ce ne-a gătit Tbone și berbecuț pe un grătar state of the art ce cântărea aprox. 180 kg, săptămâna viitoare e sold out la verticala lui Vasilis de Xinomavro, în care vom avea șansa unică de a descoperi daca un vin de 10 euro poate supraviețui după aproape 50 de ani (pentru că vom deschide vinuri din 1987 si 1974!!).
Sâmbătă e open market, pentru că oferim celor ce ne trec pragul un pahar de vin și posibilitatea de a degusta produsele firmei Mangalitza Food Art din Sighișoara, obținute integral din porcul cu același nume; vă asigur că pasta de jumări pe felia de pâine prăjită e irezistibilă; vedem împreună dacă un pahar de vin roșu e mai potrivit decât o fetească albă de la Gramma.
