“Ha, ce temă drăguță!“, mi-am zis, când am auzit reclama la radio. Drăguță, zic eu, pentru că, probabil, trecând un pic de vârsta aceea care începe cu 4, am început să îmi pun tot felul de întrebări pseudo-filosofice: “sunt fericită?“, “sunt împlinită?“, “îmi place jobul pe care îl am?” și, în mod deosebit, “există ceva ce mi-ar plăcea să fac?“. Și pentru că singură nu am fost capabilă să îmi răspund, am început să discut și cu alții. La un moment dat, cineva m-a întrebat: “dar când erai mică ce îți doreai să faci?”. Și am început să mă gândesc… Așadar:

Când eram mică, îmi doream să fiu pictoriță. Până când, undeva prin clasa a doua, învățătoarea m-a pus să desenez pe tablă un iepure. Pe jumătate de tablă. Pe cealaltă jumatate, tot un iepure trebuia să deseneze și Dana, colega noastră talentată, cea care putea să reproducă orice imagine, pâna la cel mai mic detaliu. La final, iepurele meu semăna mai mult cu o văcuța, iar iepurele Danei era cel mai frumos iepure desenat vreodată cu creta pe tablă, lucru pe care tovarășa învățătoare a ținut morțiș să îl repete, chiar de mai multe ori. Sigurul lucru pe care l-am mai făcut vreodată în domeniu a fost să colorez niște cărți ale nepoților mei. Și asta de curând.

Când eram mică, îmi doream să fiu cântăreață. Până când, în clasa a V-a, doamna de muzică a făcut selecțiile pentru cor și, după ce m-a pus să repet de câteva ori niște vocalize pe care domnia se le făcuse, cu foarte multa tristețe în glas mi-a zis: “îmi pare rău, dar nu ai niciun pic de ureche muzicală”. Eu am mers la cor, săptămână de săptămână, câțiva ani. Am mers să îmi ascult colegii, pentru că eu nu am mai cântat niciodată.

Când eram mică, îmi plăcea matematica. Până în clasa a VIII-a, când a venit să ne predea matematică un suflet de artist eșuat într-o profesoară de matematică. Drept dovadă, am auzit că mai târziu s-a apucat de creat bijuterii, cred că a și avut ceva succes în domeniu. Pentru că, nu numai că am ajuns să urăsc matematica, ci am și început să mă îndoiesc de capacitățile mele intelectuale. Am mers la un liceu cu profil umanist.

Când eram mică, îmi doream să fiu scriitoare. Până când mama mi-a găsit și citit textul despre prima dragoste – prima experiență sexuală. După chelfăneala pe care mi-a tras-o, am renunțat pentru totdeauna. La scris. La sex… pentru o perioadă.

Între timp, viața m-a aruncat într-o corporație, apoi în alta și încă mă întreb: “eu ce o să mă fac când o să fiu mare?“.

……………………………………………………………..

La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce voiai să fii “când o să fii mare”? Și cum difera asta de cine ești acum.

Concursul se încheie dumincă, 17 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai sus este unul din textele finaliste.