La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă animalul tău de companie ar avea pentru o zi voce, ce crezi că ți-ar spune?

Concursul se încheie duminică, 17 februarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 februarie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Textul de mai jos este unul din textele finaliste.

***

Acum aproape 11 ani, când v-ați cumpărat primul vostru apartament, micuț, într-un bloc de la marginea orașului, tu, pisică cu păr roșu și tu, motan cu ochi verzi, habar nu aveați că eu voi fi cel mai frumos cadou de casă nouă pe care destinul avea să vi-l facă.

Poate dacă ați fi știut, nu ați mai fi ignorat ghemul torcăcios, cu codița strâmbă și ochii verzi, perfect rotunzi care își dorea un om, omul ei, căruia să îi ofere dragoste. Lunile petrecute pe străzi m-au făcut o luptătoare dar mi-au luat și fărâma de încredere rămasă după ce primul om din viața mea m-a lăsat la ghena de gunoi a blocului în care voi tocmai vă mutaserăți.

M-ați regăsit un mic tigrișor sălbatic și înfometat, cu aceeași ochi verzi și codiță strâmbă, dornic de afecțiune însă lipsit de încredere. Pe străzi am căpătat obiceiuri considerate urâte în elita pisicilor de casă însă vitale printre cele de stradă. Mi s-a activat instinctul de supraviețuire, am învățat să mușc și să zgârii.

De-a lungul celor aproape 11 ani sub același acoperiș, am avut ocazia să vă testez în diverse moduri iar acum pot afirma cu lăbuța pe inimă că împreună suntem o familie și că mă iubiți așa cum și eu vă iubesc pe voi.

Iubesc fiecare moment pe care îl petrecem împreună: pentru că v-am văzut reacțiile atunci când vă trezeați cu ajutorul alarmei, m-am gândit că cel mai plăcut mod de a vă trezi este cu torsul meu așa că mi-am sacrificat propriul somn pentru ca voi să aveți un început de zi plin de vibrații pozitive.

Nicicând somnul meu nu este mai liniștit ca atunci când voi vă uitați la un film iar eu mă încolăcesc între voi și îmi sprijin capul de piciorul unuia iar lăbuțele de mâna celuilalt. Numai pe voi vă am iar voi sunteți tot universul meu.

Cu timpul, am învățat să am încredere în iubirea voastră dar trăiesc aceeași teamă de fiecare dată când vă pregătiți de o plecare. Când mă bag în valiză, printre hainele voastre, voi vă faceți griji că o să vă las blăniță pe haine dar eu îmi fac griji că nu o să vă mai întoarceți niciodată.

Chiar dacă acum sunt o pisică de casă, instinctul meu nu a murit și uneori îmi este tare dor să vânez. Atunci când confund picioarele voastre cu o presupusă pradă, vă rog să nu vă supărați pe mine, nu am nici șoricei și nici păsărele cu care să îmi exersez abilitățile. Acum știu ce înseamnă televizor sau calculator dar voi încă aveți impresia că mă păcăliți cu luminița roșie, laser parcă îl numiți. Nu ați înțeles că, pentru mine, plăcerea jocului împreună este mai importantă decât mărimea egoului pisicesc.

După aproape 11 ani împreună, știu că sunt membru al familiei cu drepturi depline. Singura responsabilitate pe care mi-am asumat-o este să vă iubesc întreaga mea viață. Pentru că atunci când vă întoarceți acasă iar eu vă întâmpin la ușă, sau atunci când mergem toți la culcare iar eu mă ghemuiesc la picioarele voastre, sau, dimineața, când mă cocoț pe pieptul vostru, nu fac altceva decât sa vă arăt în gesturi mici cât de mare este iubirea unei pisici tigrate cu ochi verzi ce poartă numele de Sonia pentru oamenii ei.

Simona Predulescu în numele Soniei

Sursă foto cover aici.