1. Care este pregătirea/formarea ta?

Psihoterapie Ericksoniană & Hipnoză Clinică. Practic aceasta forma de terapie din 2006. In prezent, terapia ocupă maxim 20% din activitatea mea profesională, din motive de timp. Activitățile de consultanță și training îmi ocupă foarte mult timp și am lăsat terapia pe un plan secund.

Tot in legătura cu terapia, ma mândresc sa spun că:

-am fost primul terapeut român care a urmat cursurile de pregătire la Milton H. Erickson Institute, in Phoenix, Arizona

-am fost cea care l-a adus în România, pentru prima și, pînă acum pentru ultima dată, pe Jeffrey Zeig, președintele institului și “moștenitorul” intelectual al lui Milton Erickson

-am legat o prietenie și o relație profesională foarte frumoasa, care durează de peste 10 ani, cu Jeffrey Zeig

-am fost prima persoană, în afara apropiaților lui Milton Erickson și a membrilor familiei sale, care a avut privilegiul să locuiască în casa, respectiv biroul lui Milton Erickson. Casa este acum muzeu însă, la vremea la care am locuit eu acolo, nu era deschisă publicului.

-am fost cea care l-a adus pentru prima dată în Romania pe Jeffrey Kottler, un alt terapeut american celebru. Și de Jeffrey mă leagă o prietenie și o relație profesională foarte frumoase, care dureaza de peste 10 ani.

Psihologie Aplicată în Securitate Națională – Analiză Comportamentală & Detectarea comportamentelor simulate + FACS (Facial Action Coding System) + Criminal Psychology & Profiling + Forensic Linguistics. Orientarea către aceasta zonă a profesiei a apărut în timp, ca urmare a interesului meu pentru tot ceea ce înseamnă analiza comportamentului uman și, mai specific, detectarea comportamentelor simulate.

După ce am absolvit, în România, un master de Psihologie Aplicată în Securitate Națională, am plecat să studiez prin lumea larga, respectiv USA și UK, pentru că pe-acolo sunt experții în domeniu.

Întrucât foarte multă lume a fost fascinată de serialul “Lie to me”, am să menționez că acest serial este inspirat din viața și activitatea profesională a psihologului american Paul Ekman. Ceea ce se întâmplă în serial are o baza științifică solidă, iar eu am avut ocazia să studiez elemente de analiză a comportamentului și FACS la Paul Ekman Group.

În prezent, o mare parte din activitatea mea profesională constă în livrarea de consultanță și training, pentru organizații guvernamentale și private, pe teme care au legătură cu analiza comportamentului, detectarea comportamentelor simulate, interviul investigativ și obținerea de informații, negociere etc.

2. Care este preferatul tău din literatura de specialitate?

Irvin Yalom. Pentru că:

-abordarea lui este mai puțin rigidă decât altele, mai realistă și mai eclectică.

-îmi place foarte mult modul în care își prezintă viziunea despre viață, despre terapie și despre relația cu pacientul.

-este “părintele” terapiei de grup și al terapiei existențiale. Terapia de grup, mai puțin practicată la noi, o văd ca fiind o formă foarte eficientă de terapie, mai ușor de dus de către pacient și care generează mai ușor rezultate. Terapia existențială îmi place pentru că are în centru conceptele care stau la baza multora dintre dramele individului, generând simptome “cu bătaie lungă”. Ce vreau sa spun este că, inevitabil, în terapie, ajungi la concluzia că la baza dramelor pacientului stau unul sau altul din aceste concepte: moartea și frica de moarte, sensul vieții, libertatea (care este o povară incredibil de greu de dus) sau responsabilitatea. Spre exemplu, căutarea, conștientă sau inconștientă, a unui sens al vieții, poate genera drame interioare care, în unele cazuri, ajung pe fotoliul terapeutului.

3. De ce ți-ai dorit să devii psihoterapeut?

Nu mi-am dorit să devin psihoterapeut. A fost oarecum o întâmplare și era, la vremea aceea, cam singura opțiune după terminarea facultății de psihologie. Însă îmi place foarte mult această meserie. Cu mențiuni.

4. Cum ai descrie propria ta experiență în terapie?

Pentru mine, meseria de terapeut este una foarte rewarding, motiv pentru care a creat un soi de “dependență”. Mi-ar fi greu să mă las cu totul de meseria asta, pentru că sunt cumva dependentă de sentimentul pe care ți-l dă un “caz” rezolvat, recunoștința unor oameni pe care ai reușit să îi ajuți în momente critice, în care nu reușeau să mai vadă “luminița de la capătul tunelului”. În acelasi timp, tot ceea ce văd în terapie constituie pentru mine repere vizavi de propriile mele experiențe de viață. Am văzut atât de multe tipologii de oameni, atâtea situații de viață, încât am reușit să identific pattern-uri pe care le folosesc atât în celelalte zone ale meseriei de psiholog, cât și în viața personală.

5. Stabilești un raport personal cu clientul? Dacă da, cum reușești acest lucru?

Relația terapeut-pacient, nivelul la care cei doi reușesc să se conecteze înseamnă foarte mult în terapie. Dacă pacientul nu se simte pe aceeași lungime de undă cu tine, dacă nu reușește să rezoneze cu tine și cu stilul tău de a fi (personal & profesional), nu prea merge. Nu este ca la medic, unde se poate rezolva o problemă de sănătate indiferent dacă pacientului îi place sau nu de medic, dacă se conectează sau nu cu acesta. Deși, în medicină, ca și în terapie, relația medic-pacient poate să schimbe radical cursul lucrurilor.

6. Titlurile cărților importante/cu impact pentru tine?

Iată o listă a cărților pe care le menționez cel mai des la cursurile pe care le țin, plus cea mai recentă carte a lui Gladwell, “Talking to Strangers”:

“Blink. The Power of Thinking Without Thinking”, Malcolm Gladwell

“Thinking, Fast And Slow”, Daniel Kahneman

“The Gift Of Fear”, Gavin DeBecker

“Influence”, Robert Cialdini

“Talking To Strangers. What We Should Know About The People We Don’t Know”, Malcolm Gladwell