Majoritatea muzicienilor, probabil, după ce și-au arătat potența într-o zonă/direcție sonoră, după ce au adus nenumărate jertfe pe altarul aceluiași gen muzical, după ce au stat o lungă perioadă în aceeași zeamă creativă cu ceilalți camarazi de trupă – se simt datori să încerce și ceva ce are alte particularități acustice și/sau lirice. Sau nimic din toate astea. Totuși, în cazul lui Andrei Hațegan (The Amsterdams) pare să fi fost nevoia de a depăși limitările indie-rock-ului și lungile perioade de inactivitate. Așa s-a născut, în 2010, inițial în capul și dormitorul lui Andrei: We Sing In Colors. Înainte de primul concert, noului proiect de budoar i se altura o voce feminină (Roxana Niculae), care avea să reconfigureze direcția inițială și să definească alte perspective pentru We Singing Colors. De-a lungul celor șapte ani, trupa s-a arătat foarte flexibilă în privința numărului de instrumentiști, adaptandu-se situațiilor de moment în diferite configurații: de la duo până la cvintet. Indiferent de formulă, în anii scurși de la înființare, trupa a reușit să-și livreze live marfa mai peste tot în țară, dar și pe la festivalurile din afară: Marea Britanie, Japonia, India, Spania și Bulgaria.
Noul material lansat în februarie, Lone Learner, al doilea din istoria WSC, determină formula ideală, atât de studio, cât și de live: cvartet – duetului primordial alăturându-li-se Narcis Axinte (Tourette Roulette/ Harlequin Jack) la bass și Vlad Ionescu (Trees Orchestra) la tobe. La fel ca albumul de debut, Made of Wool – made of heavy metal, și acesta intră în zona stilistică de indie-pop-folk, dar lui Lone Learner i se adaugă particula „sofisticat“. Nu trebuie să-l asculți cu foarte mare atenție ca să descoperi un univers oximoronic: simplu, dar complex. Structurii muzicale ordinare i se adaugă dialogul celor două voci, Andrei-Roxana, care se susțin/completează și subliniază lirica WSC. Sound-ului, în general minimalist, i se anexează partituri elecronice discrete, nuanțe fragile de chitară rece și coruri fulminante, dublate de o secție ritmică grandioasă. Cei doi, Andrei și Roxana, având legături profesionale cu industria de advertising, cumulat cu experiența piesei Good Days, Bad Days – ajunsă în spoturile Rompetrol – reușesc să creeze un fel de album ready-to-use de către publicitari, piesele WSC putând susține orice fel de campanie de la promovarea unui detergent, până la lansarea unui produs electronic high-end. Pentru ascultătorul „civil“, albumul Lone Learner este cel mai bun partener de road-trip, în plus cele 11 piese vor asigura armonia cu celelalte viețuitoare înconjurătoare (iubit/iubită, copii, animal de companie etc.) și cel puțin un refren va ajunge să vă păteze memoria: Gotta get up slowly, never come down/ You’re not the only, fool in this town.
Albumul Lone Learner, fără a-și dori a atinge profunzimi morale, spirituale sau filozofice, este un fel de lecție de perseverență și, ascultându-l, înțelegi că inerția, fie și inerția talentului, nu mai este îndeajuns pentru a confirma de fiecare dată, iar, pentru a performa de fiecare dată, totul trebuie dublat de căutări (obligatoriu și lăuntrice), de exersări ale atributelor (avute sau căpătate).
