A început cam de B, dar a dat-o în A
Se întâmplă să mă feresc cu bună știință de comentariile sau cronicele la un film oarecare, ca să-l pot vedea neinfluențat, alteori caut recenzii ca să nu mai pierd timpul cu un film prost. E deja clasică situația când începi să te uiți la un film, cu niscaiva așteptări, dar apoi, chiar de la bun început, îți dai seama că-i prost. Și dacă nu te enervezi, îl lași, te resetezi pe distracție și asta e, la urma urmei de câte ori ne-am uitat la filme proaste, comentând sarcastic replicile, jocul actorilor, scenariul prost sau pe toate la un loc.
Dar ce ziceți de situația în care pui un film, realizezi din start că e prost sau de categorie B, dar continui să te uiți și pe parcurs, filmul devine tot mai bun și mai bun. Iar pe la mijloc nu e deloc B, ci foarte A. Și o ține tot așa, cu final bun și alea, alea. Așa o metamorfoză se întâmplă chiar mai rar dacă filmul e „spre” horror. Dar se mai întâmplă. Ultima dată am pățit-o cu filmul Gerald’s Game din 2017, regizat de Mike Flanagan. Dacă vă place ”mai spuchi”, nu-l ratați!
Buna!
Eu am fost dezamagita de filmul asta.
Am citit cartea. Este de o mie de ori mai buna!
Filmul a fost facut foarte prost. :))