A fi sau a nu fi căsătorit a ajuns o dilemă atât de versatilă în zilele noastre, că ți-e greu să n-o întorci pe toate părțile.

O căsnicie e ca un fel de relație în care nu te întrebi cât e ceasul.

Într-o căsnicie ești de-acord să te limitezi la a fi mai mult.

Când nu o ai, o căsnicie e un vis pe care îl trăiești aievea. Când o ai, e o realitate care se visează în doi.

Într-o căsnicie, soții stau spate în spate cu armele spre cruzenia din jur. Sau față-n față.

O căsătorie e un start-up. Poate ajunge imperiu sau datorii.

O căsnicie e ce are mai frumos natura umană ca să fie sigură că specia merge mai departe, ca orice specie.

O căsnicie poate asigura un echilibru pentru copii, între mama și tatăl din fiecare.

O căsătorie e o peliculă pe care se filmează în același timp în care se proiectează de pe ea.

O căsnicie e o instalație făcută din două oglinzi paralele cu copii în mijloc.

O căsnicie e formată din două instrumente care se acordează mereu.

Într-o căsnicie se amestecă două infinituri de culori, dar doar când au aceeași nuanță.

O căsătorie este o relație în care fiecare vrea să îl convingă pe celălalt de realitatea despre care s-a convenit să nu se vorbească niciodată.

Într-o căsnicie reziști până la capăt. Până nu mai reziști.

O căsătorie este simbolul completului. De judecată în doi.

O căsătorie e o echipă de muncitori care ascultă de Inginer.

O căsnicie e, uneori, atunci când doi oameni hotărăsc să se urască în continuare pentru copii.

O căsnicie e, uneori, atunci când doi oameni hotărăsc să se iubească în continuare pentru copii.

Căsătoria e un fel de punere dramatică în scenă a copilăriilor.

O căsătorie ar trebuie să fie o relație frumoasă în care fiecare știe despre celălalt cum poate fi doborât cu o singură mâna, dar și-o alege pe cealaltă, care ridică.

O căsnicie e ceva despre care nu am voie să vorbesc dacă n-am trăit-o.