Celor care s-au debranșat de la Facebook, mergând la loc cu offline, unde nu există nici like, nici share, nici întristare de la block, nici suspin, le atragem atenția că duminică-seară a rulat la Muzeul Țăranului Român filmul 120 battements par minute, câștigător la Cannes în 2017 la patru categorii, inclusiv Grand Prix. Povestea din 120 BPM gravitează în jurul unei povești de dragoste netradiționale și a luptei împotriva răspândirii SIDA în Franța anilor ‘90.
Nici o știre până aici, de acord. Plot twist-ul constă în faptul că, la câteva ore bune de la liturghie, cîțiva „activiști“ ortodocși-naționaliști, organizați într-un grup de inițiativă, au întrerupt proiecția acestui film, fiind blindați de icoane, mesaje homofobe și alte declinări spontane de intoleranță. Haosul care a urmat e simplu de intuit: confuzia și dezamăgirea plătitorilor de bilet la un film de festival în Anno Domini 2018 versus postere cu Maica Domnului și cântatul imnului (??) cu aplomb așa-zis creștin.
E simplu de intuit de ce fix proiecția de la MȚR a fost sacrificată pentru binele Grădinii Maicii Domnului, și nu oricare alta din oraș: așa cum spunea unul dintre participanții la hate-mob, țăranul român nu era homosexual. Se știe că homosexualitatea e o chestie de import, care a apărut la noi în tulburii ani ‘90, odată cu ácele cu SIDA lăsate în cinematografe, ambulanța care fură copii și infama trupă Cimitirul Bellu.
Trebuie, deci, să ne conservăm ignoranța tradițională și să denunțăm orice demers prin care am putea înțelege ce e cu oamenii de lângă noi, fie că e vorba doar de un simplu act artistic și nu de teleshopping la kit-uri de homosexualitate fabricate în beciul lui Soros.
Mergând pe aceeași logică, propun să nu ne oprim aici și să scoatem toți anglofilii de la Institutul Francez, toți asiaticii de la Cinema Europa și toți vamaioții de la cinema Eforie, de dragul unui nume de pe o clădire, sau să nu lăsăm arta să se întindă mai mult decât ne țin principiile și credințele și să punem blana de oaie pe Odalisca lui Ingres. A, și să stingem lumina.
Cetatenii de bună credință, precum cei care au blocat acest film la MȚR, nu doresc nici moartea homosexualilor, nici sa dispara, nici sa li se intample ceva rau. Ci doresc ca acest fenomen nociv societatii, aceste apucaturi complet anormale, nefiresti si daunatoare societatii, sa NU fie promovate in societatea romaneasca. Iar cand propaganda homosexuala se organizeaza INTENTIONAT in locuri care ar trebui sa promoveze obiceiuri si traditii ale poporul român, acela e un atac direct la valorile noastre, si trebuie respins cu fermitate.
Si astfel, cetatenii de libera credinta, fie ei chiar si heterosexuali, satuli sa mai fie asupriti de catre cetatenii de buna credinta parasesc plaiurile patriei in cautarea unui loc in care dreptul la libera gandire si exprimare nu este un atac la valorile nimanui si ne este respins cu fermitate.
Nu-i tine numeni cu forta! Unde zice ca o majoritate trebuie sa se schimbe, dupa sute de ani, ca minoritatea sa se simta majoritate. Nu e logic! Ori te adaptezi, ori devi o minoritate, Iar acum, spre deosebire de alte vremuri(si vorbesc chiar si de anii 90), acestia sunt respectati si nu mai sunt persecutati. Ce vor mai mult? Sa devenim si noi ca ei? NICIODATA, macar atatea principii cred ca mai avem!
In anul de gratie 2018, sa sustii ca homosexualitatea este ceva ce se poate “lua”, “impune” sau “sugera” in vreun fel… Asa ceva… Pai draga domnule, daca s-ar “da” cu forta, nu ar fi cumva viol? Sau ai impresia ca cine habar n-avea ce e aia homosexualitate, cand o sa vada filmul o sa zica “Wow, ce tare! Vreau sa fiu gay si eu!!”? Tu chiar nu iti dai seama ca aici vorbim de sexualitatea fiecaruia, cea pe care fiecare si-o simte indiferent daca vorbeste despre ea sau NU? Poti sa ii povestesti de Adam si Eva cat vrei, unei persoane homosexuale ii va sta gandul tot la ce ii sta lui/ei/lor. Punct! Nu poti impune nimanui nici o dogma religioasa, si cu atat mai mult una sexuala! Daca maine ar veni STATUL PARALEL (ca e la moda) sa zica “De maine, toti romanii vor face dragoste paralel unul cu altul (misionar, adicatelea)! Si vom verifica fiecare act sexual sa se desfasoare conform legii!” – cum ti-ar placea tie chestia asta??
Cum adica promovata? Adica sa i se faca reclama? A prezenta nu inseamna a promova. Homosexualii exista, normali sau anormali, ei tot exista. Filmul asta face: prezinta o poveste cu homosexuali.
Ceea ce presupun eu ca doresc oamenii care au intrerupt acel film este ca nimeni sa nu stie nimic despre homosexuali, sa nu se vorbeasca despre ei, sa nu ”se afle”. Probabil cu speranta falsa ca daca nu stim nimic de ei, putem sa ne prefacem ca nu exista.
Imi aminteste de o verisoara care, pe timpul lui Ceausescu, a ramas insarcinata la 18 ani. Paralizata de frica, continua sa poarte centuri stranse pe talie in speranta, copilareasca evident, ca daca nu se vede sarcina nu exista. Puteti ghici foarte simplu cum s-a terminat povestea. Poate merita facut un film si despre asta.
Dezamăgitor din partea voastra. Nu voi renunta sa va ascult, dar pana de curând nu erați atat de progresiști. Binili învinge!
dexonline : PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. (În opoziție cu regres) Trecere de Ia o stare sau formă inferioară de dezvoltare (economică, socială, politică, intelectuală etc.) la una superioară; mers înainte, propășire.
Hai, ca esti tare. Dupa parerea ta, progresistii sunt musai oameni ai progresului, ca doar asa le zice numele. Ori esti naiva, ori esti amuzanta fara voie.
Eu, când eram mic, imi papam mucii. Nu stiu de ce, dar textura lor ma delecta. Mama, care ma iubeste si care m-a surprins (nu ca m-as fi ascuns), a zambit amuzata. Eu am intrebat-o ce gasea amuzant iar ea mi-a spus ca nimic…. pur si simplu ma gasea irezistibil de drag. OK, am zis si am continuat festinul. La gradinita nimeni nu ma iubea ca mama si tot acolo am aflat ca mucii se sulfa in batista pe care o tii ascunsa. Nowadays, in trafic la semafor, uneori degetul meu se strecoara spre o nara fara sa imi dau seama pentru ca de fapt ma gandesc la sedinta de la birou, iar in masina oprita paralel cu a mea la semafor nu e mama la volan!
Citește și
Din aceeași categorie
Scrise de...
Producător de muzică. Muzician al producției.
Om bun la toate, dar mai ales la marketing.
Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.
Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.
Cu vocea și chitara la degetul mic.
Master Shifu în ale istoriei.
Spirit critic. Regizor.
LogOutist profesionist.
Scandinavi din România.
Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.
Spirit ludic și gastronom liric.
Muzică. La Control.
Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.
Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.
Iubitor de păsări și alte animale.
noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem
Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.
Știrist. Cinefil convins.
Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.
Stăpâna hohotelor de surâs.
Antlover: pe urmele furnicilor.
Războinic de tot RîSSul.
Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.
Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.
Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.
Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.
Muzician de cuvînt.
Profă de Română de România.
De la Guerrilla de Dimineață până seara.
Cogito Ego Sum.
Spirit multifuncțional, atins de Febre39.
Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.
Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)
Liniștitor, fără efecte.
Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.
Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.
Îndrăgostită de toate cele care nu există.
Maestru biciclofonist.
Iubitor de fluturi.
Poetă, librar şi încă ceva.
Progresare humanum est.
Cu știința-n sânge.
Zînă online. Dar și offline.
Vinyl, Rum, Tapas & Wine