Direcţia în care evoluează limba română în spaţiul public este extrem de îngrijorătoare. Greşelile abundă atât în exprimarea scrisă, cât şi în cea orală. Fie că vorbim de unii politicieni, miniștri, jurnaliști sau de alți vorbitori care ar trebui să fie modele de vorbire publică, realitatea este cu totul alta. Asistăm la o caricaturizare a limbajului în mass-media, în politică, pe rețelele sociale. Și la un analfabetism funcțional. Parcă nu mai e nicio zi lăsată de Dumnezeu în care un politician să nu ne amuze cu vreo gafă de exprimare, o bâlbă, un dezacord. Fără să le pese că nu se poate vorbi sau scrie oricum și că lumea îi judecă inclusiv pentru astfel de exprimări incoerente. Și fără să conștientizeze că prin modul de exprimare, transmit ceva despre statutul lor social și cultural.

Au „ars retorica”

Degradarea discursului public se datorează și faptului că în școlile din România nu se mai studiază retorica. Sunt puține universități în care se mai predă tehnica vorbirii în public, deși această materie este indispensabilă în facultățile care produc vorbitori publici, politicieni, juriști, avocați, jurnaliști, preoți, purtători  de cuvânt, etc. Excepție face Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, unde în anul 3 există un curs obligatoriu de Tehnica vorbirii în public și un curs optional de Tehnica vorbirii în audiovizual pentru toate specializările. Însă pe toată scala curriculară mai e mult de lucru pentru întoarcerea la retorică.

Așa cum unii oameni vor să facă diferența printr-un anumit cod vestimentar, atunci când aleg să poarte anumite branduri, ca semne de recunoaştere a valorii hainelor lor, la fel ar trebui să se întâmple și în cazul limbajului. Doar că nu întotdeauna zicala “haina îl face pe om” se aplică și în cazul vorbirii. Haina îl face pe om până deschide gura: VIR BONUS, DICENDI PERITUS (lat.) un om de bine, având meșteșugul vorbirii (calitățile oratorului recomandate de Cato cel Bătrân).

Așa că vă propun, ca în anul Centenarului, măcar o zi pe săptămână, să încercăm:

Să dăm mână cu mână

să-mbrăcăm limba română

sau, în unele cazuri… să-nvățăm limba română!

Arta vorbirii nu este un moft, ci o necesitate pentru fiecare dintre noi.

Respectându-ne limba, ne respectăm pe noi înșine!