Am făcut-o din nou.
Un an la fiecare zece
Îl duc la capăt –

Un fel de miracol umblător, pielea mea
Strălucitoare ca un abajur nazist,
Piciorul meu drept

Un prespapier,
Chipul meu lipsit de însuşiri, pînză fină
de evreu.

Decojeşte-mi faţa de masă
O, inamic al meu.
Te înspăimînt? –

Nasul, orbitele ochilor, toţi dinţii?
Acra respiraţie
se va evapora într-o zi.

Curînd, în curînd carnea
Cripta mormîntului se va simţi
acasă peste mine

Şi eu o femeie surîzătoare.
Am doar treizeci de ani.
Şi precum pisica nouă vieţi am de murit.

Acesta este Numărul Trei
Ce mizerie
Să distrugi fiecare deceniu.

Un milion de fire.
Mulţimea ronţăind alune
dîndu-şi coate să le vadă

Dezvelindu-mi mîna şi piciorul –
Marele striptease
Domnilor, doamnelor

Acestea sînt mîinile mele
Genunchii mei
Aş putea fi piele şi os,

Fără doar şi poate, eu sînt aceeaşi, femeie identică.
Prima oară cînd s-a întîmplat aveam zece ani.
A fost un accident.

A doua oară am vrut
să dureze pînă dincolo şi să nu mă mai întorc.
Mă răsuceam închisă-n mine

Ca o scoică de mare.
Ei trebuiau să strige şi să strige
Şi să culeagă viermii de pe mine ca pe nişte perle lipicioase.

A muri
Este o artă, ca orice altceva.
Eu o fac excepţional de bine.

O fac de simţi iadul în tine.
O fac de simţi că e adevărat.
Bănuiesc că ai putea spune că am un motiv.

Este destul de simplu să o faci într-o încăpere.
Este destul de simplu să o faci şi să rămîi acolo.
Este teatrală

Revenirea în plină zi
în acelaşi loc, la acelaşi chip, la acelaşi strigăt
sălbatic şi amuzat:

„Un miracol!“
Care mă doboară.
Există un preţ

Pentru a-mi privi cicatricele, există un preţ
Pentru a-mi asculta inima –
Merge, într-adevăr.

Şi există un preţ, un preţ considerabil,
Pentru un cuvînt sau o atingere
Sau pentr-un strop de sînge

Sau pentr-un fir de păr sau pentru hainele mele.
Aşa, aşa, Herr Doctor.
Aşa, Herr Inamic.

Eu sînt opera voastră,
Eu sînt averea voastră,
Fetiţa de aur pur

Ce se topeşte într-un ţipăt.
Mă răsucesc, mă pîrjolesc.
Nu vă gîndiţi că vă subestimez marea îngrijorare.

Cenuşă, cenuşă –
Tu scormoneşti şi tulburi.
Carne, os, nu e nimic aici –

Un calup de săpun,
Un inel de cununie,
O plombă de aur.

Herr Dumnezeu, Herr Lucifer
Păzea
Păzea.

Dincolo de cenuşă
Cu-al meu păr roşu la cer mă ridic
Şi ca pe aer bărbaţi înghit.

(traducere de Iulian Tănase)

(Sursa foto: aici)