Şi dacă, dintr-o dată, din spuma rogvaiv și fairy ce se clăbuceşte din mormanul de vase s-ar întrupa un djin blajin, vă jur că timpul ar sta în loc indecis şi nici eu, nici djinul n-am fi mai breji. De spaimă am încremeni, eu – dihotomic şi ambivalent, el – de la arătarea nehotărâtă din spatele spumei. Alegeri, alegeri. Decizii, decizii. Ce să-mi doresc mai întâi? Ce-mi doresc cu adevărat? E bine să-mi doresc ce-mi doresc? Cu ochii ţintă, cu o privire agăţătoare de cârlig să nu care cumva fantoma să se dezintegreze înainte de vreme, începe să mi se deruleze în minte lista de dorinţe, precum începutul de la Războiul Stelelor, cu tot cu muzica aferentă şi cu aceeaşi doză de imaginar. Djinul se uită şi el cu mine la imaginea care se derulează şi, pe la jumătatea listei, îmi zice: Pe bune? De unde să scot eu:

1. O persoană mai bună, gen cupa C, încă 15 cm înălţime, picioruş de Cenuşăreasă, păr roşcat, cu cuvintele la ea tot timpul. Pentru această opţiune apăsaţi tasta 1, Dumnezeu sau Mama Natură.

2. Trafic normal în Bucureşti. Pentru această opţiune, apăsaţi tasta 2,  Alegeri, cu variantele 2.a., Un primar nou (până nimeriţi persoana implicată) şi 2.b., Schimbaţi oraşul.

3. O şcoală calibrată vocaţional şi pe toate tipurile de inteligenţă, unde copiii tăi să meargă de plăcere. Pentru această opţiune, apăsaţi tasta 3, Cursuri şi meditaţii, cu menţiunea că vă mai trebuie setul de dorinţe Clonarea, ca să puteţi duce trei copii de vârste diferite în trei locuri diferite la momente diferite ale aceleiaşi zile.

4. Clonare, dedublare sau teleportare. Pentru această opţiune nu mai aveţi dreptul să apăsaţi nicio tastă pentru că 1), v-aţi epuizat, inutil, cele trei dorinţe incluse în preţ, şi b) dl. Stephen Hawking et co. au părăsit incinta înainte de terminarea concertului şi fără să dezvăluie misterul.

Transmisia se încheie brusc, bula geniului se dezumflă cu un poc diafan sub acţiunea ascuţită a motanului Focă cel alb, flocos şi la fel de curios în faţa emisiei de lumini colorate ale balonaşelor de săpun.

Păi, bine, şi acum că djinul s-a cărat, eu ce le mai spun oamenilor ăştia despre cum îmi transform eu dorinţele în realitate? Că tot pe calea bătătorită trebuie să meargă? Adică, îţi doreşti, să zicem, să devii o persoană mai bună şi pentru asta te cauţi, te găseşti, te regăseşti şi te schimbi, picătură cu picătură (până la doi litri de lichide pe zi), genuflexiune cu genuflexiune (până se modelează ce intenţiona iniţial Mama Natură), pagină cu pagină (până când comunicarea dintre sinapse e din ce în ce mai armonioasă şi mai convingătoare, iar becul lui Einstein începe să lumineze şi deasupra capului tău).

„Magic is something you make”, zice cana Gildei. Pe româneşte, cum ar veni, norocul şi-l face omul singur. Spor la treabă!

…………………………………………………………..

La începutul săptămânii, am lansat noua temă a concursului Vocea Ascultătorului: Cum vă transformați dorințele în realitate?

Concursul se încheie duminică, 29 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de miercuri, 2 mai. Nu de alta, dar e liber și pe la noi 😉

Textul de mai sus este unul dintre textele finaliste. Autoarea a dorit să își dea cu semnatura sub pseudonim, și să ne împărtășească o fotografie cu o pisică (credem noi ca e chiar a ei – dacă nu chiar autoarea textului 😉 )