nu mi-a scris nimeni niciodată numele pe asfalt
și asta m-a făcut să sufăr
da’ nici eu n-am semnat niciodată un cec,
cec în alb
mi-e frică să mă girez
prin câmpie am călătorit doar asigurată, cu ochii închiși sau cu fața spre ce lăsam
și dacă am răcit aerul casei a fost doar pentru că am vrut să simt libertatea trecând prin degetele răsfirate
confesiunile le-am făcut fiind surdă
și cu mâinile mele triste n-am făcut decât să cheltui pariurile
compromise de la bun început
singurii lauri de care am dispus au fost aruncați în sos,
pentru asta îi cumpărasem
buricele degetelor speriate mâzgălesc
cu cerneală ca să ucidă mizeria realității
în surdină cântă absența ca o chitară cu care ai lovit toate porțelanurile fine
până când au devenit pudră de fardat oglinda în care trăiesc ochii triști
dincolo de hotare nu am călcat și viața mi-o plimb ca pe un pumn de semințe pe care nu știu unde să-l arunc.
***
Publicist și poet, Tatiana Ernuțeanu s-a născut în România. Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine și a unui master în Relații Publice în cadrul SNSPA, fost profesor de limba română și Specialist PR de peste 15 ani, Tatiana Ernuțeanu s-a făcut remarcată cu volumul de debut Carne, Visuri și Oase triste uitate în Hydra, editura Eikon 2020. A publicat poezii în reviste literare din România și străinătate precum: Revista Vatra, Neuma, Convorbiri Literare, Revista Euphorion, Opt Motive, Cafeneaua Literară, Literadura, Hyperion, O mie de semne, Revista Golan, Revista Planeta Babel,Tribuna, Viața Românească, Luceafărul de dimineață, Jurnal Israelian, Noise Poetry, To The Lite House, Tastzine, Lettres Capitales etc.
De curand, pomele ei au fost incluse în antologia Nevoia de Ordine – Editura Saga Publishing Israel.
Anul trecut a fost invitată la Festivalul Internațional de Poezie – București, editia a XI-a, cât și la Maratonul de Poezie și Jazz, editia a XIII-a, organizate de Muzeul Național al Literaturii Române – București.
