Țestoasele sunt printre cele mai îndrăgite animăluțe de pe planetă. De la desene animate până la ambalaje de dulciuri, acești mici dinozauri vii sunt deliciul copiilor și adultilor, deopotrivă.

În țara noastră, mai multe specii de țestoase ne pot apărea în cale, atât în ape dulci, în mare sau pe uscat, în stepă, cea mai răspândită dintre acestea fiind țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis).

Țestoasa de apă este un chelonian, adică o reptilă evoluată, cu carapace protectoare. Deseori este denumită greșit broască, ceea ce ar degrada-o la statutul de amfibian. Țestoasele sunt reptile evoluate, din ordinul Testudine, ele populând mările și oceanele lumii încă de acum 60 de milioane de ani, urmașii acestora fiind adevarați dinozauri vii, adaptați vieții acvatice.

Testoasele se înmulțesc prin ouă, pe care le depun în solul afânat de pe malul apei, femela săpând o mică galerie unde îngroapă ouăle, care se clocesc la temperatura mediului ambient câteva luni. La ieșirea din ouă, puii sunt de dimensiuni mici (câțiva centimetri), ajungând în câțiva ani la dimensiuni de 20 până la 30 de centrimetri (fără coadă).

Țestoasa de apă europeană este cel mai răspândit chelonian din Europa, fiind, în ciuda răspândirii sale, o specie vulnerabilă. Principalele amenințări sunt: îndiguirile, desecările și alte amenajări care distrug habitatele naturale, poluarea apelor, dar și omorârea lor din răutate sau ignoranță, sau colectarea lor pentru a fi ținute în captivitate.

Deși în Romania colectarea din natură a animalelor sălbatice este imorală, neetică și ilegală, multe țestoase ajung să fie ţinute în acvariile unor oameni care nu înțeleg că locul acestor frumoase reptile este in sălbăticie.

Țestoasa are un colorit specific, întunecat (culoare generală brună sau neagră), cu fire galbene pe carapace și piele. Ochii sunt de asemenea cu galben, în special la femele.

La masculi poate apărea și colorația roșiatică în zona ochilor, fără a fi însă o regulă generală, aceasta putând apărea și la unele femele. Detaliile din zona capului se vad mai bine în lumina caldă a soarelui dobrogean.

Interesant la aceste reptile este felul în care acestea hibernează. Țestoasele sunt active doar în perioada martie – noiembrie, în sezonul rece înfigându-se în mal, în bălți suficient de adânci încât să nu înghețe. Funcțiile vitale sunt păstrate, ritmul cardiac fiind mult încetinit, în vreme ce respirația țestoaselor în timpul hibernarii se face cutanat, prin pielea din zona cozii. La primele semne de primăvară, țestoasele ies din hibernare, începând să se sorească pe locurile lor preferate, uneori în grupuri de mai multe exemplare, chiar unele peste altele dacă locurile bune și însorite nu sunt suficiente.

Țestoasele nu sunt animale agresive însă, luate în mână, pot mușca destul de serios, asta pentru că ele sunt animale de pradă, hrănindu-se cu pești și alte animale acvatice. Deși par animale lente, pot fi suprinzator de agile și pe uscat, în apă înotând cu mare ușurință și putând sta zeci de minute fără să iasă la suprafață. Habitatele natural acvative de multe ori sunt afectate de deșeuri, ceea ce nu împiedică însă țestoasele să se descurce cum pot, în condițiile antropizării excesive.

Țestoasele trăiesc câteva zeci de ani (excepțional peste 40 de ani), contrar părerii încetățenite cum că ar atinge vârste matusalemice. La exemplarele în vârstă, carapacea poartă adesea urmele trecerii timpului.

Nu pot încheia acestă mică fișă naturalistică a celei mai răspândite țestoase din România și din Europa fără să amintesc un pericol din ultimii ani. Eliberarea țestoaselor exotice în natură de către crescătorii de animale exotice, în special a țestoaselor americane cu tâmple roșii și galbene (Trachemys sp.), a pus o mare presiune pe țestoasele noastre, autohtone. Speciile invazive sunt mai mari și mai puternice, lupta pentru locurile de sorire în lacurile și bălțile unde cele două specii concurează pentru hrană și teritoriu fiind inegală. Ține de noi ca specie înzestrată cu rațiune să împiedicăm expansiunea irațională a speciilor invazive.

Recomandarea şi rugămintea mea personală este să mă contactaţi dacă vedeţi în libertate alte ţestoase de apă decât cele autohtone, indiferent de zona ţării, pentru a avea o evidență a acestui fenomen.