Harmony Korine e un regizor curajos până la nebunie, de multe ori incomod pentru spectator, adesea indifirent față de critică. A debutat în cinema cu scenariul excelent pentru Kids (1995, regizat de Larry Clark), un film definitoriu pentru generația adolescenților americani din parcurile de skateri ale anilor 90”.
Primul lui film ca regizor a fost Gummo (1997) care a șocat prin tipul de narațiune non-lineară și prin imaginile halucinante care frizează suprarealismul.
Marele cineast german Werner Herzog l-a numit pe Korine după acest film „o voce foarte clară a generației sale. Și, n-o să domine cinemaul mondial, și ce?!”
Korine a continuat să șocheze prin producții mereu surprinzătoare: Julien Donkey-Boy (1999) se revendică de la Dogma 95’, curentul cinematografic lansat de Lars von Trier, Mister Lonely (2007) anunță interesul regizorului pentru zona comediei bufe iar Spring Breakers (2012) satirizează fără milă și fără limite slăbiciunile adolescentului american contemporan.
După o pauză de 7 ani, Korine revine cu acest THE BEACH BUM, o comedie lejeră, când poetică, când superficială, cu Matthew McConaughey și Snoop Dogg. Plus două roluri scurte dar delicioase de la Martin Lawrence și Jonah Hill.
Criticii de film au fost severi cu a această comedie care nu se pretinde mai mult decât este. Însă, ca să-l parafrazez pe Werner Herzog: The Beach Bum nu este cea mai bună comedie din toate timpurile cinemaului, și ce?! Asta nu m-a împiedicat să râd cu lacrimi la unele scene.
