Prin periplul moldovenesc de săptămâna trecută am reușit să gust și din partea cea mai frumoasă a vinului, care nu se arată decât în serile cu lună plină. Partea aceea în care îți creezi prieteni noi și adaugi amintiri la desfășurătorul vieții. Lumea iubitorilor vinului fiind încă mică, nu mi-a fost greu să găsesc în Piatra Neamț un grup de degustători cu care să fac un BYOB decent. Restaurantele erau/sunt în continuare deschise și la interior, aveam cu mine și o sticlă de Bordeaux, așa că am încropit un line up decent în care câștigător a fost de departe Cab-ul de la Știrbey (lupta a fost aranjată pentru că toscanul a fost aruncat în ring mult prea tânar).
Am bifat, pentru prima dată, și un spumant creat după metoda ancestrală. Sunt mereu în căutare de noutăți, astfel că un vin creat printr-o metodă ce se folosește tot mai rar în ultimul timp, deși este practic cea mai veche dintre toate. În loc să se fermenteze a doua oară un vin liniștit, pentru a obține bule (mai puține și mai gentile) se îmbuteliază vinul înainte de a se termina fermentarea, aceasta continuând în sticlă. Aceste vinuri sunt de obicei nefiltrate, mai raw, și sunt destinate consumului uzual, imediat, fără a fi nevoie de învechire la sticlă.
De la Piatra Neamț am plecat spre Iași, unde aveam posibilități mai multe de wine tastings, in zonă fiind Cotnariul, Bucium, Averești și multe alte crame. Am ales să vizitez o cramă relativ tânără (înființată în 2009) care pare însă pe piață de mult timp, întrucât face vinuri bune și lumea vorbește despre ea. Plus că îmi tot apărea în feed-ul FB o poză cu o tiny house plasată direct între rândurile de vie, și am fost curios să iau pulsul.
Planul proprietarului este de a construi mai multe astfel de case și de a porni un turism viticol modern, cu experiențe de conectare direct cu natura. M-am simțit ca un călător în timp, care a văzut căsuțele aruncate printre vițele de vie și a simțit vibe-ul original (unic printre cramele noastre), a savurat un vin bun cu panorama unui oraș superb sub ochi și s-a întors repede să vă povestească și să vă îndemne la o degustare comparativă. Pentru că două degustări sunt întotdeauna mai bune decât una singură, vă recomand să faceți o vizită acum, când există doar prima piesa de lego din proiect, dar și peste 1-2 ani când căsuțele vor fi instalate și viile vor fi plantate. Iașiul va fi tot acolo jos, la poalele dealului, dar satisfacția de a vedea cum se transformă un plai ca un colț de rai e reală.
Sincer, dacă vinul nu ar fi bun, nu prea m-aș înghesui să merg pe acolo. Îmi vin multe exemple în minte, chiar și din afara sferei oenologiei, în care e vopsit frumos gardul dar produsul sau serviciile lasă de dorit. Not for me. Vinurile Gramma sunt excelente din punct de vedere value for money, și recunosc că sunt și customizate pe așteptările mele: practic, e o cramă ce deține puține butoaie de stejar destinate maturării vinurilor. Sunt de părere că decât să îneci vinul în lemn, mai bine îl lași să se exprime liber. De dorit ar fi ca măiestria vinificatorului sa includă și componenta de lemn, însă doar în doza necesară adăugării de complexitate, nu inundării cu esență de parchet.
Am găsit vinuri albe cu aciditate pe măsura așteptărilor mele, iar Cuvee Vișan e chiar întâiul dintre ele, am găsit chiar și două variante de rose, cu toate că majoritatea cramelor consideră suficientă o singură etichetă pe acest segment al cărui consum a avut o explozie în ultimii ani. Mi-a plăcut și măiestria oenologului și a proprietarului în a scoate un vin roșu foarte bun, în condițiile în care crama nu deține plantații cu soiuri roșii (sper că am înțeles corect explicațiile primite printre multele pahare de vin).
Am primit o lecție despre Feteasca Neagră, pentru că am fost invitat să degust din diverse tancuri de inox, făra să mi se precizeze exact ce degust, pentru ca la sfârșit să aflu că erau doar vinuri din fetești, cumpărate din diverse zone limitrofe (Hermeziu, Huși, Bârlad) aliniate de la nord la sud pe o distanță de 160 km, suficient cât să creeze diferențe în caracter.
Am asistat, împreună cu protagoniștii, la măreția naturii care îți strică planurile, dar doar pentru a-ți oferi un mic miracol. Pe 10 august, oenologul a vizitat via de unde planificase achiziția de struguri și a decis să îi cumpere, pentru că arătau perfect și momentul coacerii era iminent. Însă proprietarul viei a amânat câteva zile culesul, pentru că nu a găsit oameni disponibili în perioada sărbătorii de Sfânta Maria, astfel că strugurii au ajuns în crama doar 10 – 15 zile mai tarziu; surpriză neplăcută când strugurii erau descărcați și Mihai, oenologul, a constatat că sunt acoperiți de un strat de mucegai alb; s-a gândit ca 15 tone de materie primă s-au dus pe apa sâmbetei, astfel că s-a panicat și și-a anunțat șeful, care a zis că mai sunt și nasoale în viață. Însă mucegaiul care deshidratase boabele de strugure, mărind astfel procentul zahărului, tocmai ce crease condiții perfecte pentru un vin mare. Probabil că la anul vor da mătănii să se întâmple la fel, însă oenologilor nu le sta (încă) în puteri să controleze acest fenomen, deci va fi ca la loterie.
Vinul probabil va fi păstrat mai mult decât de obicei în depozitul cramei pentru a atinge o complexitate cât mai mare de pe urma maturării, iar prețul va fi cu siguranță, pe măsură, iar cantitatea, limitată.
Ediția curentă (2018) a Feteștii Negre, aflată acum pe piață, este foarte interesantă, la rândul ei, prin contrastul destul de mare cu feteștile sudice, de prin Dealu Mare. Pentru că e un vin onest, asta însemnând că a suferit foarte puține corecturi și adăugiri, contact minim cu lemnul, corp suplu datorat unei acumulări optime de zahar. Cel puțin teoretic, strugurii crescuți în zonele mai nordice (Moldova și Transilvania) au mai puține acumulări de zahăr pentru simplul fapt că și clima e mai puțin fierbinte. Oenologii au reale bătăi de cap cu temperaturile medii foarte ridicate din ultimii zece ani.
Mi-au plăcut și etichetele cramei, unele fiind schițe semnate de maestrul Horațiu Mălăele, simbolizând următoarele:
Aligote – creat pentru a-ți redescoperi sinele când bei un pahar de vin rece
”ne punem toate energiile pozitive în vin și chiar dacă nu ajung la voi așa cum le-am pus în sticlă, le puteți transforma într-o felie de pepene de care să vă bucurați dimineața, când vă cade roua pe genunchi”
Fetească Regală – este precum femeia: delicată, diafană dar și acidă uneori!😁
Cuvee Vișan alb – precum un dansator pasionant al armoniei și al iubirii, prin îmbinarea celor 3 soiuri de struguri, fiecare venind cu aportul său caracteristic.
Cuvee Vișan rose – creat pentru toți îndrăgostiții.
”după ce-l bei, sigur prinzi fluturi și dacă nu poți să-i prinzi pe cei de pe sus poate poți să-i prinzi pe cei de prin stomac”😜
Iar gama Metaph are etichetele inspirate din basmele populare moldovenești.
Nici pe Mihai Focea nu-l cunosteam, cum nu-i știam nici pe afficionado din Piatra Neamț; însă asta nu ne-a împiedicat să avem o seara plină de energii pozitive, menită a alunga urâtul din ultima vreme. La anul sper să ajung din nou pe acolo pentru noile millesime/vintages (cum sunt denumite vinurile dintr-un anumit an, pentru a fi diferențiate de stilurile de vinificație ce conțin amestecuri din vinuri din mai mulți ani – vezi solera sau Champagne).
La întoarcerea în București am aprofundat mai bine vinul ce ar trebui să însoțească mielul de Paști; astfel, am participat la o degustare de vinuri roșii în care am pus cap la cap soiurile Nebiollo (Italia) și Xinomavro (Grecia) și am avut șansa deschiderii unui vin ajuns la maturitate deplină – un Rioja (Spania) de aproape 30 ani, în care aromele de fructe au lăsat locul terțiarelor.
Sărbători fericite și să asociați bine!
Vă aștept să share–uiți momentele pe pagina winewithme.
