– Tati, tati… dar noi încotro ne-ndreptăm?

– La bunici, dragul tatii, la bunici!

– Nu, tati… nu noi doi, noi cu toții!

– Păi… dragul tatii, unii se duc la rude, alții se întorc acasă, unii pleacă la munte!

– Nu, tati… nu cei din tren, noi cu toții, toată țara!

– Aaaa, țara… păi… Dracu știe!

– Tati, dar doamna învățătoare ne-a spus că Dracu nu există!

– Ei, nu există! N-ai fost atent la ora de religie?

– Ba da, dar la ora de religie încă n-am ajuns la Dracu!

– Păi, stai să vezi mai încolo!

– Dar, tati, pe bune acum, încotro ne îndreptăm?

– Nu știu, o să vedem Dacă eram Baba Vanga, îți spuneam!

– Dar cine-i Baba Vanga?

– O clarvăzătoare, oarbă, dar a murit…

– Păi și dacă era oarbă, cum putea să vadă viitorul?

– Păi, orbii au alte simțuri, mult mai dezvoltate. Ea simțea viitorul, poate chiar îl auzea!

– Dar ce, viitorul scoate zgomote?

– Da, viitorul e o mare gălăgie, o hărmălaie totală, și țipete, și bocete, și râsete, e cu de toate!

– Ca o șaorma?

– Mai mare ca o șaorma, e ca o șaorma cât China! Sau mă rog, dacă va fi sfârșitul lumii, atunci e o șaorma cât Coreea de Nord! Hai să ne uităm mai bine pe geam! Să admirăm peisajul, cât încă mai avem peisaj… că, cine știe, poate în viitor o să ne fure și peisajul, așa, cu totul! Și o să ne uităm în gol.

O să fie un gol mare, peste tot și-n buzunare, și-n buget, și-n frigidere, și pe geam… și numai la știri va fi plin. Și ne vom muta la știri, vom locui în știri, vom deveni știri și…

– Tati, tati, ce-ai pățit? Ți-e rău?