Jung credea că omul a pierdut o valoare esențială a vieții: moartea. În societățile arhaice, moartea a fost mereu văzută că parte integrantă a vieții. Nu se poate viață fără moarte. În epoca modernă, omul a început să se ferească de moarte. Să uite că ea există. Și-a făcut însă, prin asta, un mare rău. Inconștientul colectiv știe că dacă nu există moarte, nici viață reală nu poate fi.
Hillman, un elev și urmaș al lui Jung, arată că omul modern evită bătrânețea care apropie moartea. Evită ridurile de caracter care atestă o viață trăită din plin și ajunge până la operațiile estetice care falsează bătrânețea, afișând un aer tineresc al chipului. Nu mai vrem bătrânețe, nu mai vrem moarte. Vrem tinerețe veșnică. Costul poate fi, din păcate, falsitatea vieții.
