Sîntem în pragul dezastrului. Apicultorii sînt disperaţi. Florile s-au închis în ele însele, au ridicat baricade. Sînt mai bine de trei ani de cînd albinele încearcă să spargă blocada. Peste tot miroase a polen intrat în putrefacţie. Florile mor pe capete, sufocate de propriul orgoliu. Osificarea petalelor a devenit o realitate. Albinele au ajuns la capătul puterilor.
Cercetărorii japonezi, singurii oameni serioşi de pe această planetă, fac mari eforturi să cloneze ultimul strop de miere de albine, descoperit pe fundul unui borcan în cămara unei văduve din Osaka.
Apicultorii francezi, singurii oameni serioşi de pe această planetă, lucrează zi şi noapte pentru a modifica genetic una dintre puţinele albine întregi la minte și la corp care mai există pe lume.
Arheologii suedezi, singurii oameni serioşi de pe această planetă, le ţin pumnii apicultorilor francezi.
Inginerii germani, singurii oameni serioși de pe această planetă, sînt cu ochii pe arheologii suedezi.
Dacă, în cele din urmă, cocoşii galici vor reuşi să facă dintr-o albină un cal troian, există mari şanse ca florile să cedeze. Unde sînt polenizările de-altădată?! Unde sînt zilele cînd mîncam miere cu pîine prăjită pe săturate?!
