Mă întreba cineva zilele trecute dacă vreau să particip la o discuție despre promovarea evenimentelor științifice, iar eu am pus o singură întrebare:
– Cu cine se va purta discuția?
– Cu încă un invitat și cu oameni obișnuiți, mi s-a răspuns.
Am refuzat. Știți de ce? Pentru că am făcut asta de N ori, fără vreun rezultat palpabil. Pentru că nișa aia pe care vrei să o mărești nu poate să trăiască doar în ea – să vină aceiași oameni la prezentări, să asculți aceleași voci, să te întâlnești cu același public etc. Pentru că de fapt… discuția asta trebuie purtată cu jurnaliști. Cu oamenii care conduc redacțiile din orașul ăsta. Cu cei care livrează masa de știri, pe care toată lumea o citește în metrou, autobuz sau acasă. Mă bucur că, în ultima vreme, evenimentele științifice sunt mai pe toate gardurile (și e foarte bine că e așa), dar mă întreb dacă nu cumva așa se vede doar din “bula mea”. Poate că evenimentele alea nu ajung de fapt la oameni. Aici o să am nevoie de ajutorul vostru. Ce părere aveți? Este domeniul științific și educațional prezent în noianul vostru de știri și informații?
Vreau să le mulțumesc celor care fac festivaluri științifice zilele astea în București și în țară. Mi-aș dori însă să nu devină un domeniu exclusivist. Fie că e Tech, SciFi, Code Week, TedTalks, Noaptea Cercetătorilor, Astrofest, Asteroid Day sau câte și mai câte se petrec în a noastră urbe, aș vrea să văd și eu un amfiteatru cu 5000 de locuri, plin cu români ascultând o discuție științifică, așa cum e cea de mai jos. Exagerez? Și va mai amintesc ceva: Conform Dicționarului explicativ al limbii române, știința este „un ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire”.
Sursă foto cover aici.
Salut, Sorin, profa de mate din liceu ne-a spus, de mai multe ori, ca nu putem folosi variabila “n” intr-un exemplu care ilustreaza multiplicitatea, deoarece variabila poate fi 0 si atunci puterea exemplului este spulberata. Toate bune!
Am înțeles, deci tu vrei să vină la conferință niște jurnaliști, de tipul răspândaci sau formatori de opinie (adică gen pe bune și nu manipulatori, fiindcă nu ar fi chiar deontologic. Chiar, profesorii ar fi și ei niște manipulatori? Adică cum ar fi niște influienceri, in sensul bun. Mai ales cei care repetă fraza: matematica este in toate, Chimia este peste tot împrejurul nostru, totul e Fizică, forțe, acțiuni ! Auziți, nu mai bine decideți in cancelarie și după aia ne spuneți și nouă?) Ei, apoi acești jurnaliști, încărcați cu știință ca încărcătorul cu gloanțe al unui pistol semiautomat, să înceapă să arunce prin media, pe internet, semințele cunoașterii. Asta chiar dacă șefii lor nu ar fi de acord, ei nemaiputându-se abține, vor scăpa involuntar câteva articole, pe unde nu te aștepți. Oare așa se face jurnalismul pe la noi? N-ar fi rău! Așa cum spunea și academicianul matematician Solomon Marcus într-o discuție cu Roman Patapievici, nu înțelegea cum cei pe care îi vedem la știrile de la ora 5 că fac tot felul de atrocități, ar putea, dacă cineva le-ar fi descoperit frumusețea matematicii, să se contrazică mai bine pe rezolvarea unor probleme de matematică, să își arate unii altora niște algoritmi pe care i-au făcut și atunci nu ar mai făcea nelegiuirile pe care le fac (temă pentru următorul episod Las Fierbinti)