Bună ziua și bine ați venit la „Cursul de dăruire și sacrificare avansată pentru mai binele vecinului nostru, cu tot cu capră!“. Astăzi vom învăța împreună cum să-l facem pe vecin fericit. Pentru asta, am nevoie de un voluntar. E cineva? Minunat! Dumneata vei fi vecinul, unul decent, ca să zic așa, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Iar acum ne vom conversa peste gard, cu diferența că eu voi fi vecinul absolvent al „Cursului de dăruire și sacrificare avansată pentru mai binele vecinului nostru, cu tot cu capră!“. Bun. Lasă-ți imaginația liberă, fii sincer și comportă-te cât se poate de natural. Poți începe conversația în manieră clasică: „Salut vecine, ce mai faci?“, apoi e rândul meu, și tot așa. Să începem!
– Salut vecine, ce mai faci?
– Prost, foarte prost! Roadă slabă, capra bolnavă, ce să mai…
– Aoleu, te pot ajuta cu ceva?
– Nuuuu, lasă, lasă! Îmi este de-ajuns că-ți merge ție bine! Asta chiar îmi dă puteri! Căprița matale e OK?
– Da, capra noastră e bine! Mulțumim!
– Slavă Domnului! Mare bucurie, să-ți văd capra bine! Chiar dacă suntem la pământ, și cu roada, și cu banii, și cu sănătatea, e suficient să mă uit peste gard, să-ți văd capra și, gata, mi se duce o piatră de pe inimă! Chiar ieri, am stat aici la gard și ți-am contemplat capra, vreo juma’ de oră, fără să clipesc! M-a văzut nevastă-mea și m-a întrebat ce am, însă eram în transă, a fost nevoie să-mi dea cu tigaia în cap, ca să-mi rup privirea de la capra voastră! Apoi m-a luat la rost, că cică pe ea n-am privit-o niciodată așa cum ți-am privit capra. După care… ooof, păcatele mele…, a plecat!
– Poftim?
– A plecat, nevastă-mea…, m-a părăsit!
– Cum adică?
– Uite-așa, mi-a spus că sunt varză! Că n-am iubit-o niciodată cu adevărat, că și-a irosit anii cu mine și… din astea! Apoi și-a făcut bagajele și a plecat!
– Vai de mine, îmi pare foarte rău!
– Lasă, lasă! Îmi este suficient să văd cât de unită și iubitoare e familia voastră! O încântare! Și scuză-mă că te întreb, vecine…, nu vreau să mă înțelegi greșit, dar capra ta ce face diseară?
Sursa foto: aici.
Mult mai cu talc ar i fost sa se termine povestirea la “Apoi și-a făcut bagajele și a plecat!”.