Aterizată în Universul Radio Guerrilla de aproape un an, cu zeci de artiști disecați și ascultați până la achiziționarea celui de-al 3-lea rând de căști, child prodigy la mâna a 2-a, asta mă descrie. Dacă nu te-am lămurit, te asigur că nici mie nu îmi este tocmai clar cine anume sunt. Într-un do major optimist subliniez că “ÎNCĂ nu îmi este”, asta ca să începem cu dreptul.
E un prim pas să accepți că formarea identitară este în sine un proces, așa că ar fi absurd să mă învârt în jurul cozii simulând certitudinea la 20 de ani. După cum ar spune al meu părinte la cataramă profesională, “aterizată de pe planeta internship-ului viteză”, scriu aici câteva gânduri prin care să îmi aduc recunoștința față de locul care mi-a deschis mintea, datorat minților ce au deschis la rândul lor alte minți, cu mintea colectivă ce se prezintă sub numele de cod Radio Guerrilla. Postul ăsta de radio aniversează 16 ani în care au închis guri și au deschis minți cu cele mai bune intenții. Nu știu cât de -intenționați- au fost atunci când mi-au răspuns la mail-ul trimis timid și cu cea mai mică doză de speranță, visând la o șansă spre a vedea ce se află în spatele frecvenței, însă nu am mai dispărut de pe capul lor de atunci.
Toată sărbătoarea asta m-a pus pe gânduri, reflectând asupra noțiunii de vârstă și ce implică ea. Am simțit să-mi trec “în revistă” vârstele pentru că, ai citit bine, nu am doar una și cred că se aplică în cazul fiecăruia dintre noi. Născută în 2000, înconjurată de-o medie 80’istă. Pun capul pe pernă la cei 20 de ani ai mei, mă trezesc în studio cu o percepție asupra lucrurilor dirijată mai degrabă de un 30, închizând ziua cu un pahar de vin sorbit și dres de povești ce mă califică la un 25. Și nu, nu sunt eu cea care o spune, sunt oamenii și filtrul prin care trec toate aceste remărci venite în cele mai variate contexte. Deși este necesar un oarecare “quelque-chose” înnăscut care să aducă la pachet tipul ăsta de versatilitate, e ușor dificil când îți iei un moment de decablare și te întrebi “cine sunt?”. Dacă în primă fază am tins să cred că este o problemă faptul că nu am răspuns la această întrebare, acum cred că este o etapă firească procesului cu care vă plictiseam mai devreme. Și nu, nu sunt doar eu, suntem cu toții prinși în mozaicul ăsta care ne arată în final cine suntem.
Așa că eu, cea la 20 de ani, îmbrățișez toate stângăciile de la 16 și îmi caut prin mulțime versiunea de la 30, luând ca indiciu “vocea”, de ea știu că am să mă folosesc. Vă încurajez să faceți la fel! Drumul ăsta a început datorat Radio Guerrilla, mulți ani au fost aici pentru noi, până la încărunțirea cablurilor de la căști și monitoare să rămână. Ca în cazul oricărei aniversări gândite cu tot tacâmul de rigoare, am și o propunere de un mic playlist ce trebuie să deschidă la rândul său minți, așa că las aici trei albume ce împlinesc aceeași vârstă:
Les Savy Fav- Inches
Sonic Youth- Sonic Nurse
Lenny Kravitz- Baptism
de Teodora Nechita
❤️tothemoonandback
Felicitări.
Interesant articol!