Printre filmele văzute anul trecut sunt câteva despre care n-am apucat să scriu vreun rând. Inclusiv cele trei de mai jos care se încadrează lejer, zic eu, la categoria thriller… cel puțin decent.

Wind River (regia Taylor Sheridan)

Taylor Sheridan e deja un scenarist cu o reputație solidă: a demonstrat-o în Sicario sau Hell or High Water. Se pregătește anul acesta să confirme, sper, cu Sicario: Day of the Soldado și Yellowstone, un serial care-l are pe aproape uitatul Kevin Costner cap de afiș.

În Wind River-ul de anul trecut, Sheridan și-a asumat și regia, pe lângă scenariu. Deși la capitolul ăsta se putea și mai bine, Wind River se prezintă ca un thriller decent. Povestea unei crime petrecute într-o rezervație din Wyoming are aerul unui neo-western minimalist, iar Jeremy Renner își face mulțumitor treaba în rolul justițiarului de frontieră.

Continuă să-mi placă felul în care Sheridan renunță la orice surplus de dialog și intră fără menajamente direct în mijlocul unor povești violente fără să uite de nuanțe. Regia e însă, deseori, inconsistentă. Lipsurile în materie de regie din Wind River sunt compensate, parțial, de exterioarele sălbatice și reci ale Wyoming-ului. Bonus: soundtrackul semnat Nick Cave & Warren Ellis.

Small Town Crime (regia Eshom Nelms & Ian Nelms)

Câte povești polițiste americane cu polițistul/detectivul alcoolic – în cazul acesta un John Hawkes excelent – căruia destinul îi oferă o ultimă șansă de reabilitare prin rezolvarea unui caz dificil am văzut de-a lungul vremii? Cel mai probabil sute…

Uneori însă contează mai mult CUM spui o poveste atât de familiară. Frații Nelms au ceva din umorul negru al mult mai cunoscuților frați Coen și sunt suficient de abili încât să țină în priză spectatorul cu intrigile complicate și întunecate ale unui mic oraș de provincie. Se vede că cei doi autori și-au făcut temele și știu bine genul de cinema în care se aventurează, își dozează bine povestea, iar veteranii John Hawkes și Robert Forster sunt șarmanți și ludici fără efort în rolurile lor.

You Were Never Really Here (regia Lynne Ramsay)

Regizoarea scoțiană Lynne Ramsay și-a făcut deja un nume în cinemaul de autor cu filme precum Ratcatcher, Movern Callar sau We Need to Talk about Kevin.

You Were Nevere Really Here – povestea unui fost soldat/agent FBI bântuit de trecut și reconvertit într-un killer profesionist care trebuie să recupereze o fată de politician din mâinile unor proxeneți – a făcut senzație la Cannes; unde a câștigat, de altfel, și premiile pentru Cel mai bun actor (Joaquin Phoenix) și Cel mai bun scenariu.

Sigur, Joaquin Phoenix, cu figura lui chinuită și alura greoaie și amenințătoare, mânuind un ciocan plin de sânge, e piesa de rezistență a filmului. Mi-a rămas în cap și imaginea impecabilă, scurtcircuitată de lumini artificiale, care te transportă într-o lume urbană rece și crudă. Cel mai bun scenariu mi se pare totuși cam mult pentru o poveste construită în mare parte din flashback-uri.