În general facem sport ca să evităm să ne îmbolnăvim, nu? Asta e ideea de la care pornesc în general oamenii când se apucă. Cei care au în educație acest aspect sunt la altă categorie, clar. Dar când afli că ai o boală cu care trebuie să trăiești toată viața ce faci? Te oprești din practicat sport? Și dacă e destul de complicat să practici sport din cauza acelei boli, cum procedezi?
Mi-am pus și eu întrebarea asta și am încercat să-mi imaginez cum aș putea gestiona o astfel de situație. Între timp am găsit un caz concret: Ionuț Drăgan. În urmă cu 23 de ani a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1. La vremea respectivă era elev într-un liceu sportiv la clasă de polo. A primit diagnosticul cu două zile înainte de ziua lui, pe care în anul respectiv și-a “sarbatorit-o” în spital.
A avut de nevoie de 15 ani să învețe să-și gestioneze boala că să se poată reapuca de sport. Dar n-a renunțat niciodată la ideea de a face sport. De fapt, l-au inspirat cei de la Team Novo Nordisk (o echipă de ciclism pro-continentală care are în componență doar membri cu diabet) să facă ceva în această direcție.
În urmă cu 8 ani s-a reapucat de sport după care a demarat proiectul Sport&Diabetes. În jurul lui sunt acum 11 persoane diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1 care practică atletism, trail running, duatlon, triatlon, înot, mountain biking, ciclism de șosea, etc. Echipa este în creștere continuă. Anul acesta vor să organizeze o tabără pentru adolescenți diagnosticați cu această boală. Cei care vor să le urmărească activitatea o pot face aici.
M-am gândit că poate fi inspirațional să citiți aceste rânduri. Poate știți pe cineva care a renunțat și nu-și mai găsește motivația. Folosiți cu încredere exemplul lui Ionuț Drăgan.
Interviul cu el va fi difuzat în una din edițiile viitoare de CARDIOGUERRILLA. Vinerea, după 13. La Radio Guerrilla. Cu Memo.
Foto: Radu Cristi.
