O, ce zile frumoase!- vorba lui Becket, mă refer la seria de zile cu soare cu care am fost blagosloviți, la seria de zile din weekend în care ai uitat că există ceas deșteptător și, pentru că tot e perioada lor, la nunțile în serie! Apropos de ele, interesant este când pe invitația la nuntă scrie numele unei străzi foarte cunoscute și un nume de biserică, numai că pe strada respectivă sunt cel puțin 5 biserici. Eu, făcând parte din categoria bărbaților care nu întreabă crezând că se descurcă, am ajuns să colind lăcașurile de cult, toate pline la ora aceea cu nuntași, iar reperul meu era mireasa – care, normal, stătea cu fața la altar și cu spatele la mine, așa că a trebuit să asist de trei ori la “Isaie, dănțuiește!”- ca să realizez că nu sunt la nunta care trebuie. Totuși, respectând-ul pe Murphy, nunta pe care o căutăm era, firește, în ultima biserică.
Despre alegerile sonore și laice pe care să le îndesați în playlist-uri, mai jos:
