În general mie îmi place mountain biking-ul, însă mi-am dat seama de ceva vreme că o cursieră este cumva obligatorie în kit-ul unui iubitor al sportului cu pedale. Chiar dacă este a patra sau a cincea bicicletă din casă. La primele ture pe cursieră nu prea înțelegeam cum stau lucrurile în pluton însă ușor, ușor, am învățat să merg la plasă, să ies de la trenă sau să fac o morișcă. La nivelul meu de amator, evident. Însă, la fel ca mai toți cei care se dau cu bicicleta, am îndrăznit să sper că la un moment dat voi avea posibilitatea să stau într-un pluton de profesioniști. Acum îmi dau seama că n-are rost să le irosesc timpul de antrenament profesioniștilor, chiar dacă la un moment dat aș avea șansa să mă dau alături de ei, și că e mai bine să stau liniștit să mă bucur de cursele pe cursieră alături de prieteni. Am învățat să mă bucur să-i pot vedea în plin spectacol ciclist. Asta pentru că am trăit la intensitate maximă, chiar din interior, unul dintre cele patru mari tururi cicliste din România.
Între 1 și 3 iunie a avut loc cea de-a treia ediție a Turului Ciclist al Bihorului, la care și-au anunțat prezența 21 de echipe de ciclism profesioniste. Între ele și o echipă pro-continentală, Androni Giocatolli, în componența căreia erau cicliști care tocmai terminaseră Giro d’Italia. Cei de la Androni Giocatolli au participat la toate edițiile de la Bihor, ei fiind cei care au “furnizat” de fiecare data câștigătorul turului. De fiecare dată un columbian. Și de data aceasta.
Cel care a câștigat în urmă cu două ediții Turul Ciclist al Bihorului, Egan Bernal, este acum la probabil cea mai bună echipă de world tour din lume, Team Sky. Și că tot veni vorba de ei, voi face o paranteză și vă voi spune că cel puțin trei echipe de world tour folosesc echipamente de ciclism produse în România, la Marghita, în fabricile Bellotto. Între ele, Team Sky și Bora Hansgrohe. Și tot în Romania, tot la Marghita, se produc toate șeile Fizik din lume.
Așa cum vă spuneam mai sus, și anul acesta câștigătorul turului este tot un columbian de la Androni Giocatolli, un rutier foarte talentat care cel mai probabil este pe drumul către o echipă de world tour, Ivan Ramiro Sosa Cuervo, pe scurt Ivan Sosa. Un nume de care vom mai auzi în ciclismul mondial. V-am făcut toate aceste precizări ca să puteți vedea imaginea de ansamblu și valoarea acestei competiții în România.
Turul Ciclist al Bihorului a debutat joi seară, pe 31 mai, cu prezentarea echipelor. Vineri s-a desfășurat prima etapă în lungime de 180 de kilometri. Sâmbătă au fost două semi-etape, dimineață o cursă care se încheia cu o cățărare de categoria A și seara un contratimp individual. Duminică a avut loc ultima etapă în lungime de 171 de kilometri care s-a încheiat cu o ploaie destul de puternică în ultimii 3 kilometri. Nu voi intra în detalii legate de etapele turului pentru că dacă vreți să le revedeți, ele pot fi vizionate chiar pe pagina de Facebook a evenimentului, Turul Ciclist al Bihorului. Asta pentru că anul acesta, în premieră, întreg turul a fost transmis LIVE. Ca atunci când mergi la școală și ajungi datorită rezultatelor în clasa de lux.
Cu această ocazie mi-am făcut și eu debutul în comentarea curselor de șosea. Recunosc, această experiență îmi lipsea din portofoliu și mă bucur foarte mult că am avut șansa și bucuria de a comenta alături de doi iubitori ai acestui sport: Alex Ciocan, fost ciclist profesionist și organizator al celei mai mari serii de competiții de șosea din România, Road Grand Tour, și Cătălin Cîrnu, realizator de programe radio și comentator sportiv pentru mai multe televiziuni. A fost o experiență care mi-a plăcut foarte mult. Asta și pentru că am făcut parte dintr-o echipă de oameni care refuză să greșească.
Am fost impresionat de cum s-au mobilizat cei din organizare și cum s-au coordonat. Haideți să va prezint turul și în câteva cifre. La prima etapă au luat un start în forță 131 de cicliști. La ultima doar 112. Unii dintre aceștia au abandonat. Traficul a fost restricționat și controlat de 3 mașini de poliție și 170 de polițiști, un microbuz al jandarmeriei, 11 mașini ale organizatorilor, 35 de motocicliști aduși de organizatori care blocau toate intersecțiile prin care treceau cicliștii din tur. În caravană au mai fost și 20 de mașini ale echipelor și 3 ambulanțe. Impresionant, nu?
Și chiar dacă traficul a fost blocat pentru o vreme, am văzut că toți cei din mașini se uitau la spectacolul oferit de Turul Ciclist al Bihorului și zâmbeau, unii filmau, alții aplaudau. Prin localitățile prin care trecea turul, oamenii ieșeau la poartă și aplaudau. Unii le-au ieșit și în cale. Și nu oricum, ci cu un dispozitiv care nu este doar propulsat electric, ci și încărcat cu pasiune. Pasiune pentru ciclism. Asta înseamnă că vrem să vedem astfel de tururi și să ne bucurăm de spectacolul oferit.
Turul Ciclist al Bihorului este într-o continuă creștere și dezvoltare. Anul viitor acesta este programat în 6 și 9 iunie, iar organizatorii plănuiesc o extindere a lui despre care le-am promis că nu voi spune deocamdată nimic. Cu siguranță că veștile bune de la Oradea vor veni la momentul oportun.
Și încă ceva: Oradea este cel mai frumos oraș din România în acest moment!
Un weekend plin de activități sportive la Oradea. De apreciat implicarea/sprijinul autorităților locale.
Da, un oraș frumos in care mi-a făcut plăcere să ma plimb alături de familie cu bicicleta, trotineta.
Sper ca in anii următori să se repete evenimentele si să participe mai mulți amatori de sport/ciclism.
Mi-a mângâiat sufletul ultima ta propoziție ( afirmație! ) Am fost și până acum, dar sunt mândră tare că sunt orădeancă !!! Astfel de inițiative sunt mereu bine venite! La cât mai multe evenimente de acest gen și la cât mai multe participări din partea ta 🙂
Memo…..ai uitat sa ii mentionezi pe cei din spatele scenei…….cei din organizare…..marketing….publicitate si comisarii…..multumesc