produsul sau ambalajul, asta-i întrebarea

în zona ”influencerilor” sau a persoanelor publice, perfecționismul se manifestă uneori atât de aberant, încat cineva nici nu mai lansează un mesaj așa cum l-a gândit inițial, dacă acesta nu ajunge împachetat cum trebuie / asta e ”boală curată” fiindcă în esență, când e vorba de un mesaj, ambalajul îl poate dilua, ecipsa, încărca, deturna etc.

nu tot timpul e vorba de ”seductia comercială” a publicului, însă unii confundă ce fac la job cu ce comunică în afara jobului, în viața de zi cu zi / de fapt obsesia pt. amprentă, branding, împachetare și perfecțiune devin de multe ori produse balast, poluante, neeconome & narcisice, că deh, uite ce cool/smart sună ce am postat, ce punch-line am găsit, cum l-am structurat etc.

până la urmă ce facem? livrăm un mesaj sau ne lăudăm cât de buni suntem la împachetat, ce ambalaj magnetic am găsit pt mesajul nostru? da! și una și alta! vor răspunde majoritatea, fcă desigur, trăim într-o perioadă când confirmările & feedbackul sunt marfa de bază pt a obține un sentiment de utilitate în cadrul grupurilor și respectiv, o mărire la stima de sine (plus biznis, dar asta e altă discuție)

totuși, problema cu ”ambalajul atractiv” rămâne deschisă, fcă într-o lume unde toți se chinuie să împacheteze atractiv, e plin de pahete atractive și ele ajung să se anuleze reciproc, până la răsturnarea paradigmei.

doar cine vine cu ceva în anititeză la un prea ”plin de culori” și propune ceva gri sau șters, devine noua atracție. dar și asta nu-i decât o altă strategie în răspăr cu strategiile care domină piața. iar mesajul, cel mai des, tocmai de asta are de ”suferit” / e ca glontele pe care ai pictat un peisaj inainte de a trage cu el.

merge ca performance, dar glontele perforeaza sau nu / atat