Joi, pe 29 noiembrie, Radio Guerrilla a împlinit 14 ani de existență. 14 ani de la lansare. Și-a luat buletinul, cum ar veni. Buletinul care atestă încetățenirea (dacă încă nu era clar pentru toată lumea) fără echivoc în lumea muzicii frumoase și a minților deschise. Și chiar de eu fac parte din echipa Radio Guerrilla doar de 2 ani încoace, locul meu de “muncă” a devenit o a doua familie. Unde dorm câte o oră la prânz, plus alte câteva alte îndeletniciri.

Cu această ocazie, după cum ați văzut probabil deja pe pagina de Facebook a radioului, fiecare dintre vocile, dar și fiecare dintre oamenii Radio Guerrilla, a înregistrat câte două testimoniale, ce rulează prin rotație, de câteva zile, pe post: ce trăsătură de caracter am păstrat de la 14 ani și ce melodie ascultai la acea vârstă, care a rămas reprezentativă pentru tine. Cu semnificație, cum ar veni. Atemporală în continuumul nostru. Așadar, astăzi vă las cu declarația mea și cu melodia în cauză. La mulți ani, nouă, vouă, tuturor oamenilor luptători ai binelui-învinge!

“Bună! Sunt Teodora Vamvu și în anul 2004 intram în posesia buletinului, în același timp în care făceam o obsesie pentru păpușile Bratz cu picioare și cap foarte mari și mă îndrăgosteam pentru prima dată. Iubeam și plângeam pe melodia Cântec de dragoste a celor de la ZOB cu Mara. Și în ziua de azi o mai ascult uneori, și în ziua de azi iubesc cu aceeași încăpățânare, și încă încerc să găsesc răspunsul la întrebarea Cine sunt?, în timp ce descopăr în fiecare zi Cine ești-ul celorlalți.”