fragment dintr-un manuscris aruncat la coș

 ”buei, fraierică, tu nu înțelegi că ajea funcționează hârdăul? Vii cu teoriile tale utopice, vrei să faci ordine, ce ză sic, te bagi cu pieptul roată pentru mai binele omenirii, dar omenirea… ce e omenirea? Lumea asta adoră chinul, adoră să se târască, să se roage, dacă nu de șefu, de ăl de sus, dacă nu de ăl de sus, de Dracu, iar Dumnezeu e oricum nebun, după cum a făcut lumea asta! Dumnezeu e un inginer sadic, iar comisia de evaluare e coruptă, dacă a dat ok la implementare! Io dacă eram în comisie îl dădeam afară pe Dumnezeu, apoi îl internam la Voila! Să mor în sine! Io îi spuneam ajea: Buei, ce-i cu pacostea asta de ființă obscenă, omu’? Hai, înțeleg animăluțele, păpăgălașii, ursuleții, pinguăia, cum le spune, tigrișorii, păunii, dar omu’? Ce dreq, chiar n-ai avut ce face? Să dau în clocot!

Și încă ceva, omu’ care vrea, fiindcă nu are cum să nu vrea, e condamnat la nefericire! Omu’ de la bază e făcut să vrea, prin urmare tot de la bază e nefericit, înțelegi fraierică?

Cum spun capitaliștii, anhăpi baidifolt! Toți cei care vin cu idei de schimbare în mai bine, de viață echilibrată, toți sunt niște țepari, unii în formare, alții în declin. Nici ei nu se cred pe ei!

Tu spui: educație, sănătate, dreptate, democrație! Uite, patru minciuni gogonate, la pachet. Cum așa? Îți spune tati cum așa. Educația dăunează grav fericirii, fraierică! Citești, înveți, și ce? Ajungi să înțelegi de ce te naști și de ce mori? Păi vezi? Și atunci de ce mai înveți? Ca să te chinui mai puțin, spui tu, dar cel învățat nu se chinuie numai pentru el, se chinuie și pentru ceilalți, de asta cititul dăunează grav fericirii! Mai bine la strung, la hârleț, la nicovală sau căruță! Mai cinstit și mai util!

Mai departe, sănătatea, altă minciună! De fapt, cu cât e mai șubredă sănătatea, cu atât te face mai realist, mai înfipt cu picioarele în pământ, prin urmare, cu cât ești mai bolnav, cu atât e mai ușor să mori.

Sunt cinic? Natura e cinică, nu io! Io doar observ. Dar stai să termin cu cele patru minciuni. Dreptatea, ha ha ha, care dreptate? Au nu știi tu că dreptatea e ca orizontul? Cu cât alergi mai tare după ea, cu atât se îndepărtează?

Raiul meu este iadul celorlalți, iadul unora e raiul altora și tot ajea, suntem pe pământ, buei, nu în vise! Tu te plimbi, te bucuri de peisaj, mai arunci o privire prin vitrine ca să vezi dacă îți flutură freza corect, dar peste dealuri unii își dau cu bâta-n freză, își trag gloanțe-n fețe!

Lumea e un abator, tot ce mănânci tu, e tăiat, decapitat, electrocutat, prăjit, copt sau înțepat. Și tu spui că sunt cinic? Gena e cinică, fraiere! Cei care spun: stai că nu e chiar așa, hai să vedem și partea plină a paharului, ăștia sunt cei mai periculoși, se amăgesc pe sine și îi amăgesc și pe alții!

De frică ne ascundem în frunziș, natura e frumoasă, dar frumusețea asta e capcană pentru fraieri. Cei care se holbează mereu la partea plină a paharului, nici nu-și mai dau seama că paharul e plin cu rahat și ar trebui să se uite la partea goală a paharului! Dar din inerție tot la partea plină se uită, că așa au învățat ei! Să vedem partea frumoasă, partea pozitivă, ha ha ha!

Bun, hai că mă grăbesc la o băută… aoleu, dar ce-i cu tine? Te-am deprimat? Vai de mine, de ce plângi? Nu-mi vine să cred! Te-am traumtizat! Scuză-mă, n-am vrut! Pe bune, hai lasă, nu mai plânge! Te rog! Viața e frumoasă, uite împrejur, chiar o să fie… hei, ce faci? De ce pleci? Stai puțin, alo! Am vrut să spun că… of, Doamne cât de idiot mai sunt!”