Greu de crezut că v-ar putea deturna ceva de la clasica baie în Egee, o musaca și o dulceață de smochine la umbra platanului viguros din centrul sătucului înfipt între stâncile Greciei. Și totuși, o mică privire ridicată din farfurie sau de la firul nisipului de pe plaja fierbinte vă poate oferi întâlniri de neuitat în Grecia.

Dacă tot sunteți plecați cu mia de kilometri de acasă, nu ar strica să vă faceți un mic plan. Drumurile spre plajele grecești sunt multe, dar cele două mari magistrale de acces vă oferă în egală măsură întâlniri de gradul x naturalistic, dacă sunteți puțin atenți.

Dacă mergeți spre Zakinthos / Corfu / Lefkada etc, drumul va trece prin Kulata, iar lângă Salonic aveți o deltă în miniatură pe care o puteți vizita ușor și la pas și cu mașina. Și poate că unele din cele mai frumoase păsări din Europa vi se vor arăta aici.

Flamingii (Phoenicopterus roseus)

Această specie de pasăre este considerată pe nedrept o specie “africană”. Flamingii sunt întâlniți în întreg bazinul mediteraneean, ba în unii ani ajung și la noi în țară. Dacă la noi cuibărirea nu a fost încă demonstrată, în Grecia aceștia pot fi văzuți în multiple locuri. Este bine să vă notați pentru concediul următor în Grecia că pe coasta Mării Egee sunt nu mai puțin de trei mini-delte: lângă Salonic, la vărsarea râului Nestos și mai la est de Alexandroupuli, delta Evros. Flamingii sunt prezenți în toate cele trei delte menționate. De pildă, mergând la delta de lângă Salonic, aveți ocazia să îi admirați într-un peisaj magnific, cu muntele Olimp pe fundal.

Flamingii sunt adevărați supraviețuitori. Iată un adult luându-și zborul chiar de lângă mine, iar temerile mele că ar avea ceva la un picior (pentru că șchiopăta vizibil prin apa puțin adâncă) s-au adeverit. Deși unul din picioare fusese probabil mușcat decisiv de un prădător, acest flaming se putea hrăni, deplasa și zbura nestingherit, în ciuda piciorului retezat de la tars (așa se cheamă osul labei piciorului la păsări). Din fericire, aceste păsări au picioare lungi, adaptate traiului în zone lagunare, iar sarea a fost cel mai bun medicament al rănii vechi.

Ne continuăm periplul prin cele trei delte și ajungem în delta Nestos. Aici vom putea vedea o specie comună și tare simpatică.

Nagâțul sudic (Vanellus spinosus)

Rudă apropiată a nagâților de la noi, nagâții sudici sunt destul de permisivi cu prezența omului. Veți reuși să vă apropiați mult de aceste păsări dacă veți decide să-i fotografiați de aproape (lucru absolut de înțeles, doar sunteți în vacanță). Ochiți orice zonă cu stuf sau apă de lângă plajă sau chiar de pe marginea drumului și veți avea șansa să îi vedeți.

Pescărița râzătoare (Gelochelidon nilotica)

Puțină atenție, vă rog: deși par ciudat de similare, pescăreii, pescărașii, pescărițele și pescărușii sunt specii diferite. Pescărița râzătoare este o specie comună în Mediterană, ciocul scurt, complet negru și capișonul negru diferențiind-o de celelalte chire, chirighițe și pescărițe care sunt destul de asemănătoare, mai ales în zbor.

Chira de mare (Sterna sandvicens)

Aceste veritabile specialiste în plonjat după pește sunt și ele prezente în cele trei delte. În imagine se poate vedea o întreagă escadrilă de chire, acestea cuibărind colonial în zonele de coastă. Ciocurile lungi cu vârfurile albe le fac și pe acestea ușor de identificat, inclusiv în zbor.

Ne mutăm apoi… în zonele deschise. Aici, o sumedenie de păsări mici vă pot încânta cu privirea, mai ales dacă aveți timp, un binoclu bun și niște companioni de călătorie care să nu vrea din cinci în cinci minute la toaletă, la tavernă, la plajă sau la camera de hotel. Vă prezint doar câteva, în speranța că vă voi momi să lăsați plaja pentru o oră, două măcar (și pe companionii neastâmpărați pe plajă sau chiar în tavernă, după caz).

Pietrarul mediteraneean (Oenanthe hispanica)

O altă pasăre ușor de văzut în sud, pietrarul mediteraneean e o raritate pentru fauna României. În Grecia sunt din abundență și, dacă vă uitați în vârfuri de stânci, copaci, mici promontorii, îi veți vedea la vânătoare de insecte.

Muscarul sur (Muscicapa striata)

Ați ghicit, vânătorii de insecte sunt de multe feluri, muscarii fiind renumiți pentru asta prin însuși numele familiei. Ori suntem muscari, ori nu mai suntem! Și ei, ca și pietrarii și mai toate speciile insectivore, preferă locuri bune de pândă pentru insectele din aer, așa că doar puțină atenție în jur e suficientă pentru a repera acești vânători-zburători desăvârșiți.

Zona de câmpie atrage însă și alte păsări, mult mai colorate.

Presura cu cap negru (Emberiza melanocephala)

Tot în cele trei delte, tot mergând la pas, aveți ocazia să vă întâlniți cu aceste minunate păsări cu culori saturate, puternic contrastante. Presurile nu au dimorfism sexual, deci e greu de distins care e mascul sau femelă. Acest exemplar era însă un mascul, după trilul puternic și comportamentul extrem de teritorial. La distanță, în lanul de cereale, un mic stol de juvenili stăteau împreună, ferindu-se să intre în gura și în zona de acoperire a masculului guraliv. Cam cum se întâmpla și pe plajă, nu?

Spre final am lăsat și niște surprize, specii la care poate nu v-ați aștepta la malul mării.

Corbul (Corvus corax)

Da, corbii sunt cunoscuți că preferă zonele înalte, stâncoase de la munte. Dar cum la greci muntele pică direct în mare, nu trebuie să vă mire că vedeți sepcii montane pe malul mării. Acești corbi survolau zona de camping din Thassos unde mă refugiasem la umbră. Doar croncănitul lor nazal, puternic, inconfundabil m-a făcut să îi urmăresc și să-mi dau seama că nu sunt niște ciori.

Închei prima parte a materialului despre această insulă cu o apariție cel puțin ciudată pentru această listă de vacanță. Grecia are nu doar zone stâncoase și climă caldă, ci și o impresionantă colecție de animăluțe veninoase, deloc pe placul turistului obișnuit. Nu, azi nu vom vorbi deloc despre șerpi, îi voi lăsa pentru o ediție viitoare, ci despre… scorpioni.

Scorpionul mediteraneean (Mesobuthus gibbosus)

Unii scorpioni, deși sunt de talia unei lăcuste, au venin destul de puternic, cum este această pereche găsită de mine în aproipere de Volos, sub niște pietre, pe marginea autostrăzii. E puțin probabil să găsiți astfel de scoprioni dacă nu-i căutați înadins, dar semnalările turiștilor din variate zone ale Greciei sunt abundente, semn că e bine să vă atrag atenția și vouă. Veninul lor poate fi periculos in special pentru copii, bâtrâni, persoane cardiace sau cu alergie la venin, așa că evitați să mergeți desculți în zonele stâncoase.

Până săptămâna viitoare, vă doresc spor la semnalări!