De câte ori ați plecat de acasă cu destinația plajă, mare, soare, vreun oraș chipeș dar și cu gândul să descoperiți ceva natură? Din fericire, acest lucru vă este atât de la îndemână, încât aveți tendința să îl ignorați.
Și totuși, natura este atât de aproape de noi… dacă aveți ochi pentru ea. În drumul spre plajă sau chiar la colțul pensiunii pitorești, ceva pe zid pare să ne sfideze. Da, ați ghicit, șopârle de toate neamurile se bucură de soare zi de zi, uneori ignorându-ne cu grație, pentru că acolo, pe acel zid, este toată viața lor. Sub el se nasc, sub el hibernează (nu toate), pe el se soresc, pe el se acuplează cu partenera, pe el mănâncă și pe el ajung ele masă de prânz, de seară sau chiar cină nocturnă pentru vreo pasăre, vreun mustelid sau chiar vreun șarpe care le vânează.
Așa că, dacă tot a venit vara și e sezon pentru observații interesante de reptile, haideți să luăm la măturat sudul Europei să vedem unde vă puteți să vă faceți vacanța și în același timp să vedeți și niște animăluțe simpatice, chiar în mijlocul orașului.
Cipru
Nici nu am aterizat bine la Larnaca, că privirea mi-a fost atrasă de un măslin decorat. Nu cu ghirlande de Crăciun, că e mai greu cu zăpada pe această insula sudică, ci un gecko cipriot (Mediodactylus orientalis).
Aceste șopârle simpatice nu sunt veninoase, cum cred unii localnici, ele făcându-ne un mare serviciu prin fugărirea tuturor țânțarilor de pe pereți. Așa că nu faceți crize de nervi dacă îi vedeți pe tavan sau pe perete prin camera de hotel, ei acolo sunt de generații și oricum nu are cum să îi prindă nimeni să-i dea pe ușă afară, sunt cetățeni europeni și au drepturi, da?
Tot în Cipru, aproape pe orice grămadă de pietre sau pe orice zid mai părăginit veți găsi una din cele mai “semețe” șopârle europene, agama stelată (Stellagama stellio).
Exemplarele bătrâne pot depăși binișor talia gușterilor de la noi (unele fiind mai mari de 40 cm cu coadă cu tot), dar sunt și mai greu de văzut. Pont: vizitați orice livadă de măslini și veți avea șansa să le vedeți cățărate și în copaci, în zone umbrite.
Malta
Mergem puțin mai la vest, spre arhipelagul maltez. Aici vom găsi o specie endemică, șopârla malteză de ziduri (Podarcis filfolensis). Aici vedeți un exemplar în curs de năpârlire.
Și ele sunt atotprezente pe insulă, dovada cea mai bună fiind chiar acest cadru. Șopârla cu pricina se sorea pe o balustradă de marmură din incinta aeroportului.
Dacă mergeți în Valetta, aruncați un ochi și prin puținele locuri cu verdeață din capitala țării. Eu așa am făcut și am găsit un cameleon european (Chamaeleo chamaeleon).
Specia este introdusă din vremuri istorice și se bucură de clima perfectă din Malta, similară cu cea din nordul Africii, și ca orice cameleon, își poate modifica în doar cîteva secunde coloritul, acest lucru fiind folosit preponderant pentru a comunica emoțiile sale la întâlnirea cu alți cameleoni și mai puțin pentru a se camufla. Ceea ce nu înseamnă că e ușor de văzut 🙂
Ochii cameleonului se mișcă independent, ceea ce îl face extrem de eficace în capturarea insectelor pe care le vede în vegetație, și pe care le prinde cu ajutorul limbii lipicioase.
Ochii arată parcă de pe altă planetă, din păcate însă ciprioții nefiind foarte încântați de asta. Dimpotrivă, mulți din localnicii mai puțin educați îi ucid pe motiv că ochii lor au ceva din ochiul Diavolului. Credeați că doar noi avem faliții noștri??
Grecia
Puțin mai la nord, tot pe insule, dar pe vestul Greciei, în Kefalonia mai precis, o șopârlă cu solzi ciudați ne privește din crăpăturile unui vechi zid ce străjuiește drumul spre plajă. Este o șopârlă algiroidă dalmată (Algyroides nigropunctatus), al cărei areal se întinde din nordul Croației până la insulele vestice grecești din dreptul Peloponezului.
Ca toate șopârlele, și aceasta a fost suficient de curioasă încât să iasă din crevasa unde se ascunde ori de câte ori vreun trecător se apropie prea mult de zidul cu pricina. Așa că am încălecat pe-o șa și v-am imortalizat-o așa!
Sicilia
Pe cealaltă parte a Mării Ionice, activitatea reptilian este în toi, Sicilia fiind una din insulele mediteraneene cu o densitate de șopârle de invidiat. Acest gecko european de ziduri (Tarentola mauritanica) este prezent pe multe alte insule mediteraneene, inclusiv pe continent.
Aspectul “crocodilian” al acestui gecko nu trebuie să vă sperie. Mușcătura sa (în rare situații, doar dacă este capturat) este slabă și, ca la orice altă șopârlă europeană, lipsită de venin. Precizia acestuia cu care prinde insecte duce însă mari beneficii proprietarilor de pensiuni devorând țânțarii și alte insecte nedorite de cei care se cazează aici.
Spania
Periplul nostru prin Mediterana continuă în arhipelagul Baleare. În Mallorca, de pildă, chiar în portul din Palma de Mallorca, avem de-a face cu o anomalie faunistică. Șopârlele native – șopârlele de Mallorca (Podarcis lilfordi) au fost aduse în punctul extincției de către un prădător extrem de eficient și perfid, pisica domestică. Ele au supraviețuit pe micile insule nelocuite din jurul insulei mari.
În schimb, pe zidurile catedralei din port avem o șopârlă venită…. Cu feribotul din Ibiza. Șopârla de Ibiza (Podarcis pityusensis) a colonizat cu ajutorul omului modern zona portuară și zidurile din zona veche a cetății. Interesantă turnură, doar că ea e o mică parte a unui set întreg de anomalii faunistice din Arhipelagul Baleare despre care vom povesti în amănunt într-un articol viitor. Promit!
Dar Spania nu înseamnă doar insule. Să spui că ai văzut Spania fără să vizitezi Barcelona e o crimă, nu? Pentru un naturalist versat, crimă și mai mare ar fi să vezi Barcelona și să nu ochești în orice parc măcar un exemplar de șopârlă catalană de ziduri (Podarcis liolepis).
Ușor de recunoscut după petele de pe gușă, șopârla catalană de ziduri este prezentă în orice direcție ați merge la o mica plimbare în jurul marelui oraș, preț de minim 100 de kilometri. Curaj, curaj, nu puneți egal între Sagrada Familia și Catalonia, vă garantez că aveți ce vedea, parol!
Deși Barcelona are mai mulți turiști, nici în Madrid zidurile nu sunt scutite de statui vii. Gușterul pătat (Timon lepidus) este cea mai mare șopârlă cu picioare de pe continentul european, masculii ajungând și la 70 cm cu coadă cu tot.
Postura defensivă este evidentă în această fotografie, lacertidul fiind complet nemulțumit că îi intru în spațiul său de securitate personală.
Chit că unii consideră pe bună dreptate arhipelagul Canarelor ca făcând parte din placa africană, în Tenerife te simți… tot între spanioli. Iar șopârla de Tenerife (Gallotia gallotia) este și ea de-a casei, fiind prezentă absolut oriunde pe insulă. Specia este endemică, făcând parte dintr-un gen de șopârle (cu șapte specii cunoscute) care nu pot fi găsite altundeva în afara arhipelagului, nici în Europa, nici în Africa.
Culoarea neagră și talia mare (ajungând la peste 45 cm cu coadă cu tot) poate speria unii turiști, dar și această specie este inofensivă. De fapt, acest colorit o ajută să se facă mai repede una cu terenul vulcanic, unde își petrece întreaga viață.
Tot aici mă aștepta pe zidul casei prietenilor mei, Erika și Alin, un simpatic gecko de Tenerife (Tarentola delalandii), și el tot specie endemică.
Ca să nu vă las fără picanteriile de rigoare, trebuie să știți că unele specii de gecko (adică și cea din Sicilia prezentată mai sus, și aceasta) își pot schimba voluntar culoarea, în funcție de temperatură sau pentru a se ascunde mai bine în habitat. Culoarea deschisă de regulă survine când animalului nu-i place că e prea aproape de oameni sau e stresat, motiv pentru care am tras repede două cadre și l-am lăsat să vâneze insecte în continuare pe zidul casei.
Arhipelagul Canare e plin de alte specii endemice. În Gran Canaria, de pildă, șopârla de Canare (Gallotia stehlini) este ruda directă cu steroizi a șopârlei de Tenerife și singura reprezentantă a genului Gallotia de pe insula, unii masculi depășind ușor 60 cm cu coadă cu tot, excepțional ajungând și la 80 cm!
Și pe ea am găsit-o ușor, printre mașini, într-o parcare improvizată de autorități pe un camp de lavă. Am avut nevoie de doar 10 minute pentru a reuși o fotografie mai de aproape, după ce simpaticul dinozaur actual în miniatură s-a convins că nu reprezint un pericol.
Curioase din fire, colorate în fel și chip, șopârlele nu încetează să ne fascineze. Demni urmași ai dinozaurilor, acești purtători de solzi actuali ne încântă de pe zidurile țărilor sudice, ocazional și din copaci, multe din ele fiind și arboricole. Despre ele și altele promit să continuăm într-un articol, programat pentru săptămâna viitoare. Până atunci, ne auzim miercuri la Guerrilla Hub, alături de Sorin Badea!
