Mărturisesc ca am o slăbiciune pentru regizorul Adam McKay de la The Big Short (2015) – filmul care analizează cauzele crizei financiare din 2007-2008. Regizorul acesta care și-a făcut întâi mâna în comedii scrise împreună cu Will Ferrell se pricepe foarte bine să-și scrie filmele și înțelege că – într-o epocă în care attention span-ul generației insta nu e mai mare de câteva secunde – trebuie să fii foarte abil și ludic să poți spune povești cinematografice inteligibile și inteligente despre criza financiară, de exemplu.
The Big Short e filmul pe care vrei să-l arăți cuiva când începi să-i explici despre crizele financiare. Paranteză: Margot Robbie, în cadă, bând șampanie și explicând chestiunea ipotecilor care au stat la baza crizei financiare, este – cel puțin pentru mine – inubliabilă:
În Vice (2018), McKay rămâne la fel de ingenios și se folosește cu lejeritate de nenumăratele trucuri pe care ți le oferă cinemaul ca să-ți arate ceva extrem de tehnic: cum a ajuns un băiat din Lincoln, Nebraska, Dick Cheney – vicepreședintele american din cele două mandate ale lui George W. Bush (2001 -2009) – exmatriculat din facultate și cu o tinerețte marcată de alcool și violență, cel mai puternic vicepreședinte din istoria Statelor Unite.
McKay știe că mecanismele puterii sunt complicate și greu de ilustrat așa că se joacă mult cu narațiunea în Vice: vocea din off care spune povestea lui Dick Cheney e o supriză disimulată abil până la final, există un fals final al filmului care relansează povestea iar montajul e gândit în așa fel încât mașinațiunile de la Washington să nu devină nicio clipă prea tehnice sau plicticoase. Christian Bale în rolul titular și Sam Rockwell în rolul lui Bush junior sunt delicioși. Dincolo de asta, Vice are o valoare documentară esențială: politica americană la nivel executiv, de la Nixon și Ford, trecând prin Carter și Reagan, până la Clinton și Bush junior, 9/11 și războaie precum cele din Afganistan și Irak sunt puse în discuție cu un meșteșug cinematografic pe care regizorul Adam McKay pare a-l fi deprins în profunzime, indiferent de cât de dificilă sau complexă e tema abordată.
Vice intră în cinematografe vineri, 22 februarie. Și e un film de văzut în cinematografe.