La sfârșitul săptămânii trecute am lansat sub-tema episodului doi din cel de-al nouălea sezon din concursul Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Imaginează-ți un dialog între anotimpurile anului 2021
Concursul se încheie joi, 28 ianuarie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de vineri, 29 ianuarie.
Victoria ne-a trimis unul dintre textele finaliste, cum știm că face de obicei.
***
Hora
‘Vrei coroană de flori sau de spini? Sau poate vrei una cu frunze de dafin. Parfum de vară mediteraneană îți trebuie ție, dictator luminat?’ zise Iarna cu mâna la barbă. ‘Mai am ceva clinchet de zurgălăi și niște voci pierdute de copii. Dar trebuie să le cauți in adâncuri’.
Primăvara își dădu vălul la o parte și craniul din Hamlet își căscă ochii mari și mirați. Lumea pe dos îi punea întrebări și cutia de os nu știa să răspundă decât cu o altă întrebare. Era de fapt, o piatră in forma de cutie craniană, osul se împrăștiase demult în praf de stele. Ca o un disc zgâriat, fosila se încăpățâna să-și pună întrebarea la nesfârșit.
‘Palpită, palpită’ e o zbatere de aripi. E viața. Eu sunt aici și acum’, dădu buzna Vara. ‘N-am decât doua-trei luni și nu vreau filosofie. Trupuri lungite la soare, cu creierul pus la rece. Asta-i tot’.
‘Așa o fi?’ Am avut o viziune de carcase aliniate, în cel mai idilic decor’. Mi-am șters-o repede. La ce bun?’ Zise toamna. ‘Da’ mie sa-mi scoateți creierul de la rece, va rog’ adăugă ea repede.
Inima bate in ritmul fâlfâitului de aripi de șoim. Ce simți? Lobul frontal îi spune amigdalei să mai lase copilăria omenirii și să accepte că acum el e șeful. Amigdala(cerebrala), centrul fricii, nu se lasă intimidată cu una cu doua. Toamna iubitoare vrea să le imbrațișeze pe toate și aruncă cu praf de ciuperci. Sau cu suc de struguri. Sau cu praf de frunze din familia cânepii. Amăgire. Sapă, sapă, sapă. Mai întâi o să dai de Pompei. Drag de viață cu bune și cu rele. Zboară peste ape și acolo vei găsi civilizații peste civilizații, peste civilizații. Fiecare cu invențiile ei.
‘Și tu, care e invenția ta?’ o întreabă vara distrată. Eu mă îmbrac în cele mai frumoase forme și culori și ma bucur că sunt’ răspunse Toamna. ‘Nu calc pe morminte, mă descalț când intru în casa altuia, mă întorc în mine însămi din când în când, redeschid uși când constat ca le-am închis cu prea mult cinism, caut mângâiere în ceilalți și îi mângâi pe cei care cred că au nevoie. Am câteva chei pe un inel: una e râsul. Alta plânsul. Nu abuzez de nici una dintre ele’.
‘Cam ipocrită toamna asta’, se gândea Iarna. ‘Mie să-mi tăiați lemnele și să mi le puneți cu grijă, unele peste altele, la adăpost, să facă foc frumos’ puse Iarna punct.
***
Sursă foto cover aici.