„Lumi alternative, potențiale universuri paralele”. Mare efortul. E un exercițiu de imaginație în care mă lansez timorată. Mă încurajez gândindu-mă că dacă pot să creez „lumi altfel” în vis, pot să o fac și trează. Edenul, Paradisul, ar putea fi surse de inspirație pentru lumi alternative ? Orice e permis, așa că, da, ar putea să fie și Edenul o lume alternativă. Nu știu cum ar fi lumea lui Hades în acest caz, dar asta e o ocazie de a reflecta pentru o altă dată.
Edenul meu e undeva în viitorul omenirii sau există deja într-un univers paralel. E lumea în care oamenii (sau cum s-or numi extratereștirii aia) trăiesc și mor fără frică, alături de animale. Nu există sentiment de vină la sacrificarea animalelor sau la folosirea oricăror altor resurse naturale pentru că au învățat deja să le folosească cu măsură, cu înțelepciune și fără aroganță. Stiintologia asta și-a făcut datoria și i-a adus într-o eră în care acceptă și folosesc informațiile obținute de oamenii de știință și dăruite cu generozitate semenilor lor.
Au rezolvat problema poluării. Frica de moarte se rezolva și ea ușor, uneori cu ajutorul specialiștilor în „aparatul psihic”. S-a ajuns atât de departe încât a și început să dispară din genele unora. Poate că între timp au apărut și alții, specializați în „aparatul psihic” animal. Doar și animalele visează, nu? Sau pote că nici nu e nevoie de aceștia din urmă pentru că dacă oamenii sunt mai puțin nevrozați, știu să trateze și animalele cu mai multă „naturalețe”.
Majoritatea membrilor diverselor societăți care populează acea lume paralelă își pot recunoaște defectele, învață să-și cunoască punctele slabe și pe cele forte. Astfel, se ajunge mult mai greu și mai rar la violență. Membrii acestei societăți nu simt nevoia să-și facă rău unul altuia și nici lor înșilor.
Concurență pentru resurse este pașnică și tinde mai mult spre cooperare. Cei cu spirit întreprinzător sunt încurajați să creeze și să pună afaceri pe picioare. CU TOATE ACESTEA, oricât de genială și de productivă ar fi o afacere și oricât de mulți bani ar aduce ea, nu se va sprijini niciodată pe exploatarea muncii copiilor. Copiii din nici o societate din lumea asta nu TREBUIE să muncească. Pot să o facă, dacă vor, de la o anumită vârstă. Nu sunt obligați de circumstanțe. Nu suferă de foame și de frig, au dreptul la educație. Primesc darri, dar nu sunt copleșiți. Învață să nu devină sclavii dorinței de a avea. CEVA, ORICE și cu orice PREȚ. Sunt învățați să se bucure că există, să iubească, să înțeleagă de ce urăsc, să recunoască tristețea, bucuria, disperarea… Sunt învățați să respecte dreptul celorlalți la propriile opinii. Adulții, la rândul lor, sunt dispuși să învețe mereu de la copii pentru că o parte din copilăria lor sigur s-a pierdut în negura timpului. Ajung astfel să poată croi sisteme de învățământ adaptate realității, copiilor din prezent și societății actuale. Conceptele de „actual” și „actualizare” sunt esențiale în această lume. Ea poate însă și știe să trateze și « tradiția » cu respectul și cu înțelegerea necesare bunul ei mers.
Nu există sclavi moderni. Cei care au avut ideile geniale și au creat afacerile generatoare de plus-valoare ajung să fie răsplătiți pe deplin pentru munca lor, pentru vizionarismul lor, pentru că ajută la ȘI MAI BUNUL MERS AL SOCIETĂȚIi. Cu toate astea, diferențele dintre ei și cei care muncesc la realizarea visurilor lor nu sunt niciodată de NESURMONTAT. Resursele materiale nu sunt nicăieri în lumea asta concentrate în stratosfera societății. Societatea este totuși una care funcționează pe MERITOCRAȚIE. Cei care pun mai mult osul la treaba, cei inventivi, cei creativi și cei inteligenți, câștigă mai mult decât cei care vor să muncească mai puțin. Nimeni nu moare de foame decât dacă asta e alegerea lui. Cei care vor să AIBA mai mult, pot. Dacă MUNCESC mai mult. La bogății de Cressus nu visează nimeni. N-au sens în lumea asta în care există simțul măsurii. Cei care sunt mai puțin productivi (material vorbind), dar sunt creativi și muncitori și ajung profesori sau medici sau cercetători, sunt răsplătiți și ei pe măsura eforturilor lor. Zeci și zeci de ani de buchiseală și apoi de lucru cu semenii lor trebuie răsplătiți.
Părinții știu că nu există părinți perfecți, dar își dau silința să aibă o familie armonioasă. EȘECUL este privit ca o parte necesară a experienței de a trăi în această lume. Nu e de dorit, dar e recunoscut și acceptat. Există un echilibru de forțe între cei care știu, pot și vor mai mult și între cei care vor să fie lăsați în pace. Nu există norme pentru că lumea asta e echilibrată în mod natural. Diferențele dintre indivizi și cele dintre societăți sunt o resursă de inspirație prețioasă și neîncetată. Imaginația și creativitatea acestei lumi sunt aproape de nezăgăzuit. Valorile unora nu înseamnă excluderea valorilor celorlalți. Natura vorbește cu ei ca în filmele lui Disney. Masele nu sunt ușor de manipulat pentru că existența indivizilor este pusă mai presus decât cea a persoanelor. Manipularea este prezentată în școli ca o sursa de boala a societății. Nu există conceptul de superior și nici cel de inferior. Suferința celor din jur are un impact direct și imediat asupra celor care îi sunt martori. Există solidaritate, dar e condiționată de cu totul și cu totul alte legi decât cele ale lui Marx și Engels. Nu se face bine cu de-a sila.
Cineva trebuie să gândescă și modul de guvernare a acestei lumi
………………………………………………………………………………
La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Cum arată realitatea alternativă în care ai vrea să trăiești?
Concursul se încheie duminică, 10 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 11 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai sus este unul din textele finaliste.
