La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a șasea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Cum ar suna coloana sonoră a vieții tale?

Concursul se încheie duminică, 26 august, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 27 august. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.

Victoria Breia a revenit pe site-ul nostru cu textul finalist de mai jos.

***

Borșul bolborosește domol și-mi mângâie auzul cu sunetul lui pașnic. E o ciorbă din trecut. Mama tuturor ciorbelor. Supă primitivă. Uvertura la opera vieții. Focuri de artificii izbucnesc războinic și aduc mai multă energie decât poate să suporte supa asta primordială. I-au trebuit niște miliarde de ani planetei să învețe ce să facă cu atâta energie, dar a biruit. Forme de viață din ce în ce mai complexe s-au dezvoltat și s-au perpetuat ca să ajungă acolo unde erau menite să ajungă. Unii dintre cei care au căutat un sens în toată nebunia asta au strâns sunete din ce în ce mai complexe într-un efort susținut de a ajunge la esența vieții. Ironic însă, perfecțiunea ar fi, de fapt, tăcere. Beethoven a compus și după ce a surzit. Nu numai că sunetele lui se înșiruiau inteligibil, dar partiturile lui sunau în continuare divin. În spațiul cosmic nu există vibrații. Cum s-o fi traducând acolo divinul?

Simfonia vieții mele e simplă. Începe cu acel bolborosit prozaic și continuă cu sunet de clopote. Într-un moment de inspirație divină, cineva din China antică a găsit forma clopotului și a dat lumii un sunet pe care-l voi asocia mereu cu universul. În ciuda tăcerii care se spune că domnește acolo. Sunt fericită că încă mai pot să aud clopote reale, fie ele și trase de un braț mecanic. Anunță sărbători, anunță ritualuri de moarte, de naștere, de căsătorie, de înviere. Anunță congregații și semnalează că societatea umana continuă. Tot cu o formă înrudită cu cea de clopot, dar dintr-un alt fel de material, paharul, dacă e din cristal subțire și-l umpli cu apă, poate reda note muzicale sublime.

Ei, dar revenind cu picioarele și cu urechile pe pământ, bolboroseala ciorbei și dangătul de clopote se topesc in mugetul vacilor placide. Urmează bătăi ritualice de tobe. Curând sunetele vor fi acoperite de un muget prelung de tunete și de fulgere peste ape învolburate. Zgomotul ploii preia conducerea, într-un mare suspin de ușurare.

Începe partea a doua a simfoniei. Temă de meditație, uneori într-o catedrala, în sunetul orgii pe care se cânta Bach, alteori într-un templu japonez, pe sunete de corzi însuflețite de degetele fine și pline de sensibilitate ale virtuozilor.

Partea a patra și ultima a simfoniei mele este o interpretare a unui vechi cântec popular irlandez și este cântată, cum altfel, de Jimmy Page, chitaristul de la Led Zeppelin.