“All the world’s a stage, And all the men and women merely players” – Shakespeare, As You Like It, Act II, Scene VII
Știați că mitocondriile sunt transmise în exclusivitate pe linie maternă? De ce? Pentru simplu motiv că spermatozoizii nu au mitocondrii. So what?
Bărbați și femei mai deștepți că mine, cifre, cifre și statistici. Pe ce să “te bazezi”? (ca să citez un personaj masculin creat de un bărbat talentat și deștept) când nici tu nu știi de unde să apuci o “discuție”…? O meditație pe tema curentă le va da unora ocazia să explice doct de ce bărbații au nevoie de mai multă libertate decât femeile sau de ce sunt aceștia pur și simplu mai importanți pentru mersul umanității. Le va mai da și altora aceeași ocazie să se înfoaie și să îi pună la colț, adăpând astfel filonul de animozitate dintre cele două sexe. Miza e mare pentru mine, așa că încerc să nu mă las prinsă în joc. Simt că orice strategie aș adopta, aș pierde.
O copilărie aproape paradisiacă, în care băieții și fetele împărțeau adesea bucuriile jocului împreună, mi-a oferit ceea ce pare acum o falsă impresie: ideea că femeile și bărbații trăiesc în armonie. Muuult mai târziu am aflat că acel mers firesc al lumii trebuia să fie o iluzie. Sau așa susțin unii. E adevărat că în țara în care m-am născut, comunismul crease iluzia că femeile sunt egale cu bărbații… Dar nu de iluzia aceea este vorba.
Sexul slab, sexul frumos, fustele, cele rele de muscă, muierile, jumătatea mea mai bunăn – sunt doar câteva apelative folosite în limba română când se face referire la femei. Există și o categorie care conține unele mult mai colorate, folosite pe stradă, dar n-o să le redau aici. Orice femeie care a pus vreodată piciorul pe o stradă din București se poate “mândri” cu ele. Se bănuiește deja ceva animozitate din partea celor care le utilizează.
Îmi amintesc cum îl căina tata pe un amic de-al nostru care avea două fete: “Bietul om, l-au înnebunit femeile alea”. Și cred că nu era singurul pe care tata îl vedea victima femeilor din propria-i familie. Trebuie să-l mai citez o dată pe tatăl meu, om înțelept, care a dat multe vorbe de duh de-a lungul timpului: “să puneți pe GPS-ul ăla o voce de bărbat, una care să ne inspire încredere”. E adevărat că are un simț al umorului extrem de dezvoltat.
Îl las puțin pe tata, om de la care am învățat cu adevărat multe, și revin la statistici și la momente din istorie. Ni se atragea atenția de curând, la unul dintre cursurile denumite bombastic Les Grands Courants de la Pensee et de la recherche en education, că în cea mai mare parte din existența lui, învățământul universitar a fost rezervat unei minorități, o minoritate care pe deasupra era aproape în exclusivitate masculină. Nimic nou, până aici. Mai departe avea să intervină pentru mine și noutatea. Unul dintre capitolele acestui obiect era: Inegalitățile în educație (tratate din punctul de vedere al diferenței de gen). Conform datelor adunate de profesorul meu, Jose Louis Wolf, ni se spune aici că în Europa de Vest sau într-o anumita țară din Europa de Vest, în anul 1791 s-a obținut, în sfârșit, non-excluderea femeii de la drepturile succesorale. În 1907, femeia a obținut dreptul să dispună de salariul ei după propria voință, în 1920 femeii i s-a dat posibilitatea să adere la un sindicat fără acordul soțului, în 1938 s-a obținut suprimarea incapacității civile feminine (posibilitatea de a se înscrie la o universitate fără acordul soțului), în 1944 femeile obțin dreptul de vot, în 1965 i se acordă dreptul femeii căsătorite de a-și deschide un cont pe numele ei, cont de care să dispună fără nicio restricție. Mai departe, și mai aproape de noi, în 1970 se obține autoritatea parentală partajată (soțul nu mai este șeful familiei).
Toate aceste date, câteva dintr-o multitudine, sunt tot atâtea argumente pentru femeile care ar putea să se simtă amenințate în libertatea lor de curând dobândită. Dar sunt oare, femeile, cu adevărat amenințate să-și piardă această prețioasă libertate? Și ce înseamnă ea, de fapt? Mișcarea feministă, ca multe alte mișcări, are și facțiuni extremiste, unele dintre ele deloc “feminine”. Susținătorii unei societăți tradiționale le arată cu degetul și le scot de la naftalină de câte ori își aduc aminte de o mamă, prietenă sau soție care i-au opresat într-un moment sau altul al vieții. Mi se pare că feminismul ăsta e un fel de țap ispășitor, o sperietoare folosită precum au făcut-o de-a lungul istoriei omenirii politicienii pricepuți și conducătorii carismatici cu diverși țapi ispășitori ca să “conducă mai bine”.
Mirajul statisticilor îi îmbată pe toți cei care le folosesc cu încredere ca să-și dovedească lor înșilor că ceea ce cred ei este de nestrămutat. Radicalismul, oricâte intenții bune ar avea el, tot pervers rămâne. Argumentelor mele, susținute cu statistici și date concrete, li se vor putea întotdeauna opune unele contrare, bazate tot pe statistici și date concrete.
Facts: Victor și Victoria vor fi întotdeauna în aceeași măsură necesari pentru perpetuarea speciei. Victoriei i s-a dat abia în secolul XX dreptul să dispună de propriul ei corp, de propriile ei finanțe și de propriul ei destin. Victoriei i s-a dat dreptul la educație.
De ce ar vrea Victoria să renunțe la toate asta? Atât timp cât Victoria va înțelege că nu e nici mai presus, nici mai prejos decât Victor, atât timp cât cei doi vor avea capacitatea să-și respecte reciproc demnitatea, diferențele și independența, am certitudinea că omenirea va fi în siguranță din punctul de vedere al războiului dintre sexe. Despre alte războaie nu știu ce să spun.
Surse: Jose Louis Wolf
…………………………………………………………………………
La începutul săptămânii am lansat prima temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Victor/Victoria sau Eterna bătălie între sexe. Cine are victoria?. Un nou sezon deoarece am schimbat puțin placa, în ceea ce privește premiul.
Primim răspunsurile voastre până duminică, 13 mai, ora 14:00, pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro, iar cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 14 mai. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Contribuitoare fidelă, Victoria Breia se califică, din nou, în finală.
