Ce poți face pe ploaia asta care se întinde, văd, pe mai multe zile? Poți citi sau urmări seriale, însă asta știți și faceți deja. Eu am desfăcut un vin roșu, matur, anul recoltei 2009, și am început să-l “citesc” 😊
Există vinuri tinere care oferă plăcere în primii doi – trei ani de viată, există vinurile care ajung în pahar sub forma unui șpriț, perfect pentru serile de vară pe terase, există vinurile gastronomice care se combină și se completează maiestuos cu diverse feluri de mâncare si există vinurile mari, ce au de castigat în urma învechirii în sticlă.
Nu îți trebuie companion ca să deschizi un vin matur, ready to drink; sau nu neaparat; să observi diversele schimbări petrecute de-a lungul anilor cu un vin e ca și cum ai citi o carte, doar că informațiile nu vin pe ”prompter”, ci sunt în fața ochilor, dar trebuie să apelezi la simțuri ca să se reveleze. Francezii le numesc “la robe, le nez, la bouche”. O scurtă analiză vizuală poate determina culoarea și consistența, o rotire a vinului în pahar și o adulmecare de max. 3 secunde poate “scoate” din pahar aromele caracteristice soiului (numite primare) și aportul adus de tehnicile de vinificare, respectiv drojdiile folosite la fermentare (aromele secundare), iar o nouă încercare de 3 secunde ar putea oferi și o perspectivă asupra aromelor obținute în urma procesului de maturare (numite si terțiare). Acestea pot fi arome subtile de pielărie, de ciuperci, carne maturată, frunze de toamna etc. Aici e practic terenul de joacă al unui degustator: să descopere și să savureze procesul descoperirii cât mai multor arome, cu atât mai mult cu cât așteptarea poate aduce noi elemente olfactive (uneori după o oră, două, alteori după o zi sau chiar mai multe). Învechirea aduce o evoluție și în textura și gustul vinului, taninurile, de obicei aspre la vinurile tinere, șlefuindu-se, devenind suple, mătăsoase, gustul obținând un upgrade important prin complexitate si savoare.
Nu în ultimul rând, caracteristica pentru care unii plătesc sume considerabile pentru anumite vinuri este postgustul. Pentru că poate dura secunde bune după înghititură și de multe ori rămâne în memorie o lungă perioadă de timp, reprezentând chintesența experienței.
Aveți ce “citi” într-un vin mare și nu e nimic snob în a roti vinul în pahar și a-l bea pe îndelete; e vorba de respectul acordat muncii vinificatorului, încununate cu succes. Însă nu sunt multe vinurile destinate învechirii, probabil că numărul lor nu depașește câteva procente din totalul vinurilor ce se produc în lume, așa că bucuria descoperirii unui vin mai puțin consacrat ce a evoluat frumos e mare, vă asigur. Din acest motiv eu păstrez mai multe vinuri aproape și le deschid după câțiva ani de stat la rece, în funcție de moment. Uneori le fac cadou 😊
P.S.: sticla din imagine are 3 litri (conținutul a 4 butelii normale) și prezintă un avantaj la învechire pt că microoxigenarea prin dopul de plută se produce mai lent, vinul având șansa unei evoluții mai îndelungate.
