La începutul săptămânii am lansat cea de-a doua temă a celui de-al șaselea sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: “Ești ultimul om de pe pământ. Cum arată o zi din viața ta?“
Concursul se încheie duminică, 31 martie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineața de luni, 1 aprilie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
6.30
Reflexul de la slujba plictisitoare de la 9 la 5 a rămas alături de mine și acum.
T-rex in continuare concertează la mine in dormitor ca în fiecare zi.
Fredonez #Get it on Get it on#, încerc sa îi mimic vocea, dar ca in fiecare alta dimineață nu m-am trezit Marc Bolan. Era și el mort de mult.
6.30
Îmi termin rutina de dans în chiloți.
Mănânc o conserva cu ton, nici acum nu îi suport mirosul, dar după atâția ani numai ele mi-au mai rămas.
6.45
Pornesc generatorul, să încerc totuși să nu mă mai spăl cu apă rece.
Mă curăț ca un fanatic chiar dacă acum nici Cookie nu mă mai mirosea.
7.30
Îmi făceam curaj să înfrunt o alta zi.
8
După intensa sesiune alături de oglinda din baie de a mă automotiva ies la alergat.
8.15
Străzile tot la fel erau, parca aveau mai mult verdeață .
Casa cu numărul 18 tot goală era.
Păcat, azi îmi doream sa o revăd.
8.30
Mașina lui Jerry tot acolo era, frumos Mustang, păcat că benzina nu mai era bună de ceva timp.
9
Revin alături de ce mi-a mai rămas din seninătate în curte.
Pot spune mândru ca era cea mai îngrijită din tot cartierul, fapt ce nu a fost ușor, mai ales după ce era să dau foc la gazon acum șapte luni.
9.30
Mă așez pe terasa, cafeaua din zonă se terminase, iar ceaiul mirosea bine când îl ardeam si de plictiseala l am cam ars pe tot acum vreo 3 ani.
Mă apuc și îl recitesc pe Cătălin, a 4 a carte, chiar o nimerise pe asta.
10.30
Era timpul să am grija de grădină.
Devenise cel mai interesant moment din viața mea, să văd ce îmi mai fac roșiile si castraveții.
Doamne dă-mi putere.
Credeam in el acum mai mult ca niciodată, nu de alta, dar speram să îi revăd acolo si să le povestesc cum am dat foc la liceu si la parlament.
11.30
Plin de noroi mă îndrept către al doilea dus al zilei.
Pe asta îl preferam rece, mă ajuta sa gândesc mai clar.
Apa rece îmi amintește de momentele petrecute pe litoral când eram mic alături de ai mei.
12
Timpul trece mai încet.
13
Mă satur stând degeaba.
Hai sa ies cu mașina.
Poate azi s-au încărcat panourile destul.
Bag cheia în contact, o ia din prima.
Miracol de 13 septembrie.
O scot încet si meticulos din curte și pornesc către centru.
13.45
Vegetația pusese stăpânire pe clădiri.
Puteai spune ca sunt un Tarzan modern.
15
Mă întorc acasă.
Nimic special azi pe drum.
Tot mă întreb, oare cum au dispărut ceilalți?
Nicio urmă, niciun deget, niciun fir de păr lăsat in urma.
Întrebarea asta mi-o pun de 47 ani.
15.20
Mă uit la calendar.
Azi era ziua mea.
Cea mai frumoasă zi din an si nu aveam cu cine sa o împărtășesc.
Dar ce e muzica ce o aud.
15.21
Woow era o petrecere surpriză doar pentru mine.
Cânta Domnul Bordello.
Azi împlineam 70 de ani.
Era o ocazie specială.
15.30
Deschid si ultima sticla de tequila.
Cred ca era cazul sa mă las de băut si de fumat.
Mi am promis ca azi mă las de tot.
16.00
Îmi mănânc conserva cu vită, special am păstrat-o.
Contemplez asupra ei.
Oare acum câți ani murise vaca aia?
Oare a avut timp să se reîncarneze?
Oare a mâncat si ea vită la rândul ei când s-a reîncarnat?
Oare eu sunt vaca aia?
17
Înnebunisem doar puțin azi.
17.30
Deschid încet si cu grijă pachețelul în care se afla ultima brioșă.
E la fel de bună pe cât mi-o amintesc.
O lacrimă îmi curge pe obraz când îmi amintesc de draga mea mama si de brioșele pe care mi le făcea când eram supărat.
Ea îmi lipsește cel mai mult.
Urma să ne vedem.
18
Încep sa mă uit la poze.
Trec prin fiecare zi de naștere, toate erau pline de viața, pana când nu mai erau si erau pline doar de mine.
Încep sa mă gândesc la fratele meu, la sora mea, la cum țipam si cum mă făceau de râs in fața colegelor.
Îmi lipsea gălăgia cel mai mult, era prea liniște.
Urma să îi revăd.
19
Tipul are spre sfârșit o alta valoare.
Trece si mai repede și mai încet in același timp.
Simți fiecare secunda si totuși știi ca următoarea o să vină și mai repede și mai repede.
21
Cu nerăbdare mi am pus costumul pe mine, îmi aranjez cravata, cât mai strânsa.
Pantofii erau curați, îi pregătisem de ceva timp.
22
Scaunul începea să se clatine, îmi făceam curaj.
Rememorez momentele alături de tata, cum mă încuraja să sar în piscină, să mă dau mai sus in leagăn, să dau mai tare in minge.
Toți îmi lipseau
Era timpul să ne revedem.
23
Mă bucuram de propriul meu concert The Rolling Stones. Erau mai in forma ca niciodată.
23.47
I can’t get enough satisfaction.
24.01
Totul e alb, mă ridic încet, mă clătinam, simțeam cum mă trag.
Erau ei.
M-au așteptat.
Îmi spun ca mi au crescut riduri si ca m am urâțit…
