Vezi BMW-ul ăla? Nu-i al meu, că l-am băut.

Serios acum, ai 50k și ai de ales între a lua un X5 sau a cheltui banii pe îndelete, zi de zi de zi, pe chestii gourmet și pe vinuri. Ce-ai alege? Dacă alegi prima variantă îți rămân bani și de restul, nu-mi răspunde, ești milionar sau ceva 🙂

Dar dacă ai ales X5-ul și apoi alergi toată ziua să câștigi destul ca să-l plătești, zi-mi cum ai de gând să împaci și simțurile, nu doar ego-ul. Pentru că X5-ul nici nu miroase bine, nici nu cred că are vreun gust, maxim ar putea să ne încânte auzul cu muzica preferată, dar doar pe durata călătoriei. Știu mulți care dau desfătarea simțurilor pe gâdilarea ego-ului fără a sta prea mult pe gânduri. Sper că merită, însă de 50K vă pot face o listă lungă de vinuri pe care, dacă le depozitați corect, s-ar putea să valoreze la fel sau chiar mai mult după 5-6 ani, chiar dacă ați mai deschis din ele și au rămas mai puține. Sau o listă mai scurtă de vinuri și tot felul de chestii gourmet: portocale roșii, că e sezon, icre proaspete de știucă, tocmai ce a fost sezon, un jamon iberico de 25 euro suta de grame (așa cum am văzut în Barcelona). Mai adaugi o saună, un spa, niște cărți sau filme sau teatru și s-ar putea să constați cum a urcat mult nivelul fericirii. Bineînțeles, ego-ul fierbe în suc propriu, nu prea mai întoarce nimeni capul după rabla pe care alții ar da-o la schimb pentru indemnizația de la stat din programul cu același nume.

Mă știți: am ales să beau BMW-ul, așa că hai să vă arăt cum:

Am un pont cu un fermier tare bravo care ne aduce acasă cele mai proaspete legume și cele mai grase rațe, cu tot cu ouă, așa că dintr-un kilogram de spanac very fresh local (crunchy chiar) am facut o spanakopita conform primei rețete care apare pe youtube. Sunt deja la a treia sau chiar a patra aventură și deja știu exact care e diferența între plăcinta cu spanac congelat și cel proaspăt. Vă recomand o tură pe la piață, clar. Am distrus stocul de ulei de măsline, dar a fost demențială. Și acum îmi plouă în gură când mă gândesc. Bineînțeles că nu se găsește așa ceva prin București, probabil nici la restaurantele de profil. În fine, mergea un vin alb grecesc, un assyrtiko de Santorini măcar :), dar tocmai adusesem din Barcelona un vin de 5 euro și am fost dornic să-l testez. Genul de vin fresh, cu arome de mere verzi, aciditate bunicică și pe deasupra, și puțin fizzy. A mers perfect! 5 euro?!?

*

V-am zis că am rațe, dar ce mai rațe – grassfed, clar. Am cumpărat eu una, am urmat procedeul și după câteva zile aveam în frigider un duck confit cu care mă puteam juca când și cum voiam. Azi i-a venit rândul și am luat o pulpă plus niște grăsime din aia bună în care am prăjit niște cartofi mai bine chiar decât la Mec, sper, și am deschis un Pinot Noir de la o cramă mică, de familie, din zona Timișoarei – Crama Sescu. Să fie primit!

*

Zilele trecute am mâncat sarmale de la mama și mă gândeam cât de ușor te poți pierde în semantică; când auzi vreun slogan cu sarmale CA LA MAMA nu lua chiar de bun; pe cât posibil, mănâncă DE LA MAMA.

Am deschis un vin spaniol interesant, obținut din soiul Garnacha cultivat pe sol calcaros. Vinul face parte dintr-un set de 4 vinuri Garnacha lucrate de aceeași crama pe soluri diferite pentru a arăta influența terroir-ului: granit, calcar, argilă și nisip. Îl găsiți la Winederers chiar aici.

*

Am găsit un job unde pot face asocieri și în timpul programului (sper că nu am ajuns dependent, deși așa pare). Cu două zile în urmă am asociat o caracatiță (ne-a cinstit șefu’) cu un Prosecco brut. A mers și asocierea asta. De obicei, Prosecco e mai floral, numai bun de savurat stand alone, aici însă am avut un exemplar mai reținut în arome și fără rest de zahăr, perfect pentru a însoți niște tentacule de caracatiță a căror carne delicată nu trebuia dominată de vin.

By the way, la un moment dat o să vă zic și unde e locul ăsta, să veniți să bem ceva împreună; e absolut fabulos, arată exact ca pe Champs-Éllysées.

Tot la job mi-au trecut prin pahar și câteva vinuri interesante:

– un Chablis Premier Cru în care se poate vedea măiestria oenologului care a obținut un vin complex, cu onctuozitate plăcută, fără a folosi deloc lemnul (tell that to the wood worshippers!), cu accente clare de mineralitate (se poate găsi la Wine Focus)

– niște vinuri naturale din portofoliul Saccharomyces.wine – un importator decis să aducă ultimele trenduri internaționale și în România. Vinul natural e ceva ce scapă oricărei încercări de reglementare: nu e nici bio, nici eco, nici biodinamic, nici organic, whatever each of this means! E natural precum vinul pe care îl făcea tataia din strugurii din boltă: fără stropiri cu chimicale, fără adaosuri de sulfiți sau alte enzime folosite azi în industria vinului. Rezultatul poate fi spectaculos sau spectaculos de rizibil. Proaspăt deschis, vinul alb poate fi confundat ușor cu un borș, deși nu știu alte țări pe lume în afară de noi și ucraineni care să folosească lichidul fermentat din cereale. Deși după o perioadă de timp aromele de borș dispar și lasă locul celor cu care suntem obișnuiți, aș spune că impresia inițială a lăsat urme serioase. Însă la vinul roșu situația stă mult mai bine: am degustat pentru prima dată în viață un vin cu arome de brett (prescurtarea de la brettanomyces – o drojdie ce se găsește pretutindeni în jur și adoră să consume zahărul din must); în cantități mari, această drojdie duce la un vin cu defect, însă în cantități mici se poate accepta ca un factor ce adaugă complexitate aromaticii, deoarece vine cu arome smoky de grajd sau piele de cal asudat 🙂

Mă bucur că am identificat imediat aroma de brett pe baza cunoștințelor teoretice. A fost un vin școală foarte interesant.

– un vin bulgăresc, o premieră pentru mine, chiar dacă vecinii de la sud sunt destul de apreciați de compatrioții noștri pentru raportul bun între calitate și preț. Într-o climă destul de fierbinte Syrah-ul se dezvoltă foarte bine iar DOC-ul Thracian Valley din care provine acest vin este casa perfectă pentru acest soi. Minkov Brothers este o vinărie respectabilă, stabilită pe la 1875, iar 20 de ani mai târziu deja puncta o medalie de aur la Concursul Internațional de la Bruxelles. O crama cu tradiție îndelungată, frântă de comuniști dar reînnodată de către moștenitori. Notele ierboase și de condiment au făcut deliciul acestui vin cu taninuri moi, rotunde.

Cheers!