Un fenomen care mă urmărește de ani buni e yoga. Cumva m-a atras zona asta de pe vremea în care citeam Maitreyi. Nu neapărat zona erotică pe care o asociez eu yogăi, ci zona spirituală și abia mai apoi cea de well being. E foarte clar că trebuie să aduc în Cardioguerrilla pe cineva să discutăm și despre yoga. Nu mai e mult.

Anul ăsta, în vacanță, pe una dintre bărcile cu care ne-am plimbat în Sporades era o tipă care practică yoga. La un alt nivel. S-a specializat prin India. N-am stat prea mult să-i aflu povestea pentru că am vrut să mi-o spună când sunt ceva mai conștient și concentrat pe ce va avea să-mi dezvăluie. Sunt sigur că are o poveste faină de zis. Cred că pe ea o să o chem să-mi povestească mai multe. Așadar, Ana, consideră-te invitată.

Mi-a plăcut că într-una dintre dimineți a întrebat dacă vrea cineva să i se alăture la o mică ședința/clasă, nu-mi amintesc exact termenul, de yoga. În două minute erau lângă ea trei copii și patru adulți care au făcut vreo 40 de minute tot felul de mișcări. Nimic ciudat. Dar îi vedeam cum transpiră abundent. Copiii se distrau copios. Chiar dacă le era greu în anumite poziții. La final l-am întrebat pe unul dintre adulți cum a fost și mi-a zis că a fost super experiență și mai vrea.

Cred că dacă până acum nu m-am apropiat mai mult de yoga e și dintr-un fel de teamă. Teama aia că s-ar putea să-ți placă atât de mult încât să te trezești într-o altă lume. Poate aia la care visezi.