Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Fredrik Backman

Traducere din limba suedeză de Andreea Caleman

musai, 2017

Iubește dezordinea, ascunde sticlele de bere sub pernă și îi salută cu jovialitate pe polițiști după ce îi este plătită cauțiunea. Îți dăruiește drept paznic o ființă fantastică, veșnic înfometată și neașteptat de înspăimântătoare, care nu știe (întotdeauna) să facă diferența dintre prieteni și dușmani. Este ghidul tău în Tărâmul-Aproape-Treaz, unde îi cunoști pe războinicii din Mibatalos, dansatorii din Mimovas și vânătorii-de-vise din Mirevas. Este bunica. Excentrică. Imprevizibilă. Și o povestitoare desăvârșită.

Supereroii nu se ascund doar în benzi desenate și blockbusters. Nu se nasc din cerneală și dispar după câteva luni în box office. Nu sunt făcuți din lemn, plastic sau metal, figurine rătăcite pe rafturile bibliotecii sau aruncate neglijent în cutii, modele ce își pierd influența și sunt răpuse de indiferență și uitare. Supereroii sunt reali și, așa cum ne va confirma și Elsa, foarte periculoși, mai ales dacă au o imaginație bogată, nu înțeleg semnificația cuvântului „decență” și profită de fiecare ocazie pentru a-și teroriza vecinii.

În aparență, bunica „lui” Fredrik Backman este o bombă cu ceas. Nu bifează trăsăturile și calitățile „clasice”, de la împletit pulovere și mănuși până la prepararea celor mai complicate prăjituri și delicatese culinare. Superputerea ei spulberă miturile și tradițiile pentru a le oferi cititorilor o privire în spatele cortinei, o recunoaștere și acceptare a tot ce este diferit și greșit înțeles de societate.

Bunica nu-și critică vecinii. Îi ascultă. Îi ajută. Și îi susține. Bunica nu condamna viciile. Nu judecă. Nu pune întrebări. Șterge lacrimi, țese povești și așterne pe hârtie toate regretele și secretele unei lumi din care toți facem parte. Hrănește haosul cu tărâmuri imaginare, prințese, cavaleri, dragoni și eroi ce se află la doar un vizor distanță.

Descoperă spiritul Crăciunului în Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, un roman ce spulberă toate clișeele ce definesc normalitatea și ne încurajează să ne privim defectele drept calități nedescoperite, talente latente, cu puterea de a înnoda legături neobișnuite, la limita dintre ficțiune și realitate sau absurd de comice. Și nu doar între bunici și nepoți.

PR-ul de serviciu al Editurii ART